cu mintea aiurea

     Cand l-am luat pentru prima data in brate m-a cuprins atata dragoste. Apoi teama. Am vazut apoi ca era doar inceputul, ca iubirea aceea  creste  si creste, se expandeaza cu atata putere incat, unori, inca ma copleseste. Din ea imi apar miile de frici si incertitudini, cu ea ma incarc cu energie si rabdare.      Prin el imi dau seama ca timpul a trecut si pentru mine. Nu l-am simtit. Aproape doi ani au trecut incercati de frici, plini de indoieli, entuziasti la fiecare salt nou, speriati de situatii noi, obositi si totusi atat de vii. Mi-a fost teama sa nu gresesc, imi e inca...      M-am bucurat cand a inceput sa paseasca, apoi sa mearga sigur fara a mai avea teama ca s-ar putea rani. Acum alerga.. Se intoarce apoi, tot alergand, inapoi in bratele mele.      A crescut  si se contureaza din ce in ce mai mult in adultul care va deveni, cu parti atat de fidele din mine si din tatal lui. Imi vrea inca in brate si atunci il imbratisez cu nesat, sa-l incarc cu iubire s