cu mintea aiurea

Din cand in cand, cand vreau sa mai simplific ceea ce e in jurul meu si simt nevoia de a ma despovara de lucrurile de prisos, incep cu garderoba 😊. Gasesc multe lucruri inutile, unele cumparate sub impulsul momentului si care apoi nu mi-au mai placut. Unele nu mi se mai potrivesc, altele au ramas uitate pe umeras. Si, desi dulapul e plin, uneori apelez tot la aceeasi pereche de blugi si acelasi tricou alb, look-ul in care ma simt cel mai bine. O da...si tenisii albi 😊. Necomplicat, comod, indolent. Cele care au semne evidente de uzare de la atata iubire impartasita, le pun in containere de reciclare (aceste haine nu sunt refolosite, ci maruntite si reduse la nivelul de fibre, din care se fac produse noi, cum ar fi covoare). Cele care sunt intr-o conditie buna  le dau cu drag mai departe, de obicei tintit, in  locuri unde stiu ca e nevoie si vor fi apreciate. Asta poate fi uneori usor incomod, atunci cand nu stii exact unde sa le donezi si vrei sa castigi repede spatiu. Eu le

Daca sunteti in cautarea unei lecturi de vara, va recomand Cina cu Picasso. Romanul va va duce direct in vacanta, e un mix perfect de iubire, arta si cuisine francaise. Camille Aubray reuseste sa creeze in detaliu o poveste pe marginea Femme à la fenêtre, un tablou pictat de Picasso prin 1936, in perioada in care se afla in Juan-les- Pins, cand cauta intimitate incognito pe Riviera franceza. E un joc al intrigilor care te tin in suspans, iubirea e pasionala cum numai un artist o poate face iar retetele te fac sa te lingi pe degete. Nu o sa divulg povestea, dar daca iubiti detaliile, mancarea buna si iubirile patimase, acest roman le imbina pe toate intr-o scriere aerisita si usor de digerat.                     Eu nu am o simpatie deosebita fata de Picasso, chiar din contra. Citind cate ceva despre viata lui, e imposibil, femeie fiind, sa dezvolti o simpatie pentru acest copil rasfatat, care desi glorifica in panzele lui femeile iubite,  le-a adus prin jocul lui de-a iubirea

Cand vad cupluri in varsta tinandu-se de mana mi se strange inima ghem de drag, iar apoi imi urca in gat si ramane blocata acolo. De cand ma stiu, imaginea asta ma facea sa zambesc nostalgic, iar acum, de cand mi se tot aduna si mie ani, ma impresioneaza si mai mult. De cand viata mea a devenit si ea tot mai reala, cu om la bine si la rau langa mine, copil, serviciu si frustrari gramada de lucruri nebifate din cauza timpului zgarcit, imi devine tot mai evident ca e o provocare sa gasesc  timp. Timp pe care sa-l ofer de pomana celuilalt.  Celebrul '' sa ne iubim pana la adanci batraneti''  - scurt la zis si, pentru multi, un target greu de indeplinit, poate genera frustrari care sfarsesc uneori in resemnare. Nu cred in cliseul celor sapte ani. Niciodata. La fel cum nu cred ca povestile reusite de dragoste exclud certuri si opinii diferite. Din contra.  Dupa ce dispare indragosteala de inceput si dai la o parte panza de opiu de pe ochi dand nas in nas cu defecte s