cu mintea aiurea

Când am început articolele cu tema Lucruri frumoase din Romania, mi-am propus să descoperim artiști români, mici producători, care creează lucruri deosebit de frumoase și unice în atelierele lor. Iar ceea ce vine la pachet cu aceste lucruri minunate este toată energia si emoția celui care le-a creat, care se impregnează subtil prin migala cu care au fost lucrate.  Eu am descoperit câțiva artizani români foarte talentați despre care vă  voi povesti azi. Iar dacă  voi cunoașteți şi alții, fiindcă știu că sunt mulți și talentați, aș fi foarte încântată să-i descopăr și eu. Daniela Orha Creațiile Danielei Orha le-am găsit pentru prima dat ă  pe Facebook și am fost atât de impresionat ă  de câtă frumusețe poate crea, aparent într-un fel atât de simplu și desăvârșit încât am comandat atunci un set de căni de cafea. Cafeaua curge  în tihnă, e  atâta armonie și frumos în punctele astea albastre, care curg parc ă  în raze de soare, încât e imposibil sa nu-mi  contamineze și starea de suflet. Da

Te-am uitat, Nici nu mai încape îndoială. Ți-am spus atunci, odată că ochii ni se vor înstrăina dacă nu le mai dăm fericire. Si uite, c-am avut din nou dreptate Căci te-am uitat tu m-ai pierdut, iar ochii noştri au învățat să se bucure doar de lumina din ei. Știu că te-am uitat,   nici nu mai încape îndoială. Nu-mi mai amintesc nici măcar ce culoare avea fericirea  în ochii tăi.  Si totuși, îmi poți explica cum de încă te mai visez seară de seară? Eu te-am uitat,  dar ochii mei își vor încă fericirea în vis.

N-am fost un părinte vânător de cărți de educație parentală, am încercat să evit astfel capcana de a cădea într-o confuzie de sfaturi contradictorii care să-mi creeze si mai multă nesiguranță, cuibărită si-așa destulă în sufletul meu, odată cu ghemul moale si alb care își găsea liniște la pieptul meu plin dintr-o dată cu multă teamă de a nu greși.  Dar s-a mai produs ceva atunci când am devenit mamă. Intuiția mea a redevenit importantă și a recăpătat putere, devenindu-mi sfătuitor bun, iar zicala ''ce ție nu-ți place altuia nu-i face'' m-a ghidat bine în raportarea la copilul meu. Dar m-am si împotmolit uneori, iar nesiguranța, musafirul nepoftit  care-a venit la pachet cu puiul de om și s-a tolănit în sufletul meu, dădea târcoale tocmai atunci când bâjbâiam de nesomn, prea mult nou si hormoni dați peste cap, prea multă iubire vulnerabilă scăpată dintr-o dată în toate celulele mele. Atunci, în momentele alea confuze, am căutat explicații în cărți. Nu au fost multe, cum

Te-am visat odată, nici nu cred că ți-am spus. O prostie, de altfel. Doar că, vezi tu...chiar în ziua de apoi mi-ai apărut în cale și-am rămas cam năucită de atâta potrivire. Crezi tu oare că oamenii care se iubesc povestesc mult mai presus de cuvinte? Nu știu, poate că e doar o altă aiureală de-a mea și vei râde din nou de mine că devin iar prea sentimentală și alunec naivă în tot felul de scenarii. Doar știi că-mi place să-mi petrec ziua cu capul prin nori, așa că nu mai râde. Mai bine ia și tu câțiva din fluturii care dansează în mine să guști cât de ispititor poate fi să fii îndrăgostit.

Începusem de fapt doar o introducere pentru un text pe care-l scrisesem cândva. Dar tastatura s-a pornit parcă singură iar cuvintele mele au luat-o după ea. Şi-au continuat aşa, în tandem, încât s-a pierdut până și ideea inițială, nici nu mai știu de la ce am început și m-am luat cu altele, că aşa mi se întâmplă uneori și mă pierd în vorbe scrise. Și uite c-am ajuns să scriu din  nou despre cât de important este să ne oprim la timp din ceea ce nu ne face bine, să fim atenți la noi și la nevoile noastre, fiindcă oricât de egoist poate părea, nimic nu e mai important ca noi înșine. Și e poate cel mai frumos cadou pe care ni-l putem face nouă. Pentru că atunci când suntem bine cu noi, putem împrăștia binele ăsta mai departe, spre copiii noștri, care au atâta nevoie de prezenta noastră autentică, de energia și răbdarea noastră, spre partenerul nostru, părinții noștri, prieteni. Ne creem o mare presiune încercând sa facem totul perfect, iar de multe ori devine mult prea mult față de cât put

Cred c-am făcut o dependență  pentru râsul din ochii tăi albaștri și pentru culoarea vorbelor tale calde. Și  mai știu că nu le-am simțit nicicând mai vii și mai fericite, ca atunci când ți-am spus  că din iubirea noastră s-a creat minune.

  Știi, parcă nu mi-a fost nicicând atât de limpede ca acum Că dragostea poate fi atât de capricioasă. Acum ți-e prietenă și râde cu tine ca apoi să te-arunce în cele mai cumplite deznădejdi. O pacoste, ce mai. M-am gândit să-i dau pace, cu toate nazurile ei tinerești că-și revine. Nu vezi că nici n-o mai bag în seamă? De ce n-o fi ea cuminte și înțeleaptă, să dea mai  mult, nu să tot ceară. Să ierte, nu să prăfuiască Să râdă și să nu rănească.

Despre ce să-ți povestesc azi, copile? Despre cât de dor mi-a fost? Despre cât de mult te-am așteptat? Știu oricum că le-ai aflat pe toate  și dorul și dragostea  și spaima de a nu te pierde. Le-ai aflat pe toate în disperarea din îmbrățișările mele, în dragul cu care privesc din ochii tăi mari și migdalați. Voi face un album mare și colorat - mi-am zis- în care să opresc toate dorurile astea, tot râsul colorat și jocul din privirea ta. Unul în care, atunci când vei fi mare și poate mai departe, iar bratele mele prea scurte ca să te ajungă, voi putea să-mi înmoi dorul de tine. Ca inima mea să nu se ofilească în lipsă de toate astea. Vei afla și tu cândva cum sunt cei tineri de prea multa vreme- au tot felul de sentimentalisme și n-aș vrea să m-aleg și eu cu pacostea asta. Așa că, atunci când voi fi atât de neghioabă încât să mă înmoi de tristețe, voi privi printre râsetele noastre pline, în albumul ăsta mare și colorat pe care l-am legat împreună. Și-atunci mă voi minți că nu am regret

Uite că la ceas de seară, după ce toată ziua m-am învârtit ca un zombie ciufulit după o noapte scurtă și întreruptă,  fac o încercare de coerențǎ. Încerc să-mi leg ideile, fiindcă de cartea asta vreau să vă scriu de vreo săptămâna, de când am terminat-o. Mi-a rămas în minte și chiar nu-mi dă pace. E atât de captivantă și de reală, încât te scutură în toate simțurile. De la indignare și consternare, la vulnerabilitate și recunoștință. E zguduitoare cartea asta, genul ăla de carte căreia nu-i mai poți da drumul, la care-ți va fugi gândul și săptămâni  după ce ai pus-o înapoi  pe raft și pe care musai s-o mai citești încă o dată. E cu atât mai impresionantă cu cât e o poveste adevărată,  autobiografică. Autoarea ei, Ayaan Hirsi Ali este una dintre cele mai controversate figuri politice actuale, o luptătoare pentru drepturile femeilor musulmane și o voce vehementă pentru reformarea Islamului. Provenită dintr-o familie nomadă musulmană din Somalia, crescută în regulile stricte ale Islamului