cu mintea aiurea

Fotografia asta îmi aduce aminte de noi cinci, cam cu vreo 25 de ani în urmă. Numărul ăsta scris atât de negru pe albul din fața mea, m-a dezmorțit ca o ciupeală, ca atunci când vrei să fii sigur că lucrurile se-întâmplă  de-adevăratelea. Mi-e clar că a trecut vreme multă, care gonește tot la vale. Trei copii în trei feluri și trei culori - cum i-a zis cândva mamei un domn care ne observa de pe-o banca în parc - 2 fete cu păr șaten și-un băiat blond, cum e lumina caldă de vară. Cu doi părinti tineri.  Am fost  suntem copii iubiți, în asta nu am fost trădați niciodată.  Nu-mi amintesc să fi văzut vreo carte de parenting prin biblioteca alor mei. Cred ca nici nu exista la vremea aia. Dar au știut să fie părinți buni, așa tineri cum erau, ne-au umplut bine de iubire. Când m-a născut, mama avea 23 de ani, tata 26. Tineri absolvenți, la început de drum. S-au descurcat aproape singuri, fără prea mult ajutor. Au completat apoi formula, în anii care au urmat - cinci la număr - a apărut fratel

Am făcut un legământ cu Marea, ca atunci când vei privi spre ea, să plângă. Mai știi seara aceea,  când am plâns și eu, și tu, și ea? Si-ți vei aminti de mine... Am făcut un legământ cu Cerul, ca atunci când vrei a ma uita, să-ți strecoare-n amintiri privirea  mea - ce-n seara aceea se pierdea stingând privirea ta. Si-ți vei aminti de mine... Am făcut un legământ cu Luna. Să trimită numai steaua mea și-a ta - Când, pe sub castani uitați de vreme, vei încerca a alunga din amintiri o seara, sub un clar de luna când, cu mâna mea în mâna ta descifram noi înțelesuri și priviri. Si-ți vei aminti de mine... Si-ți vei aminti de mine, cum plângeam sub mângâierea ta, de privirea mea pierdută - numai în privirea ta. Iti vei aminti de mine și de seara când ne-am întâlnit. Iti vei aminti de mine Si mă vei iubi la nesfârșit.

De un 22 mai se leagă începutul nostru împreună. Într-un joi de 22 mai 2003, într-un clișeu cum numai în filmele romanțate ți-e dat să mai găsești, ne-am întâlnit privirile în acel compartiment de tren. Eram amândoi studenți. Doamne ce tineri mai eram, eu în anul 2, el cu un an mai mare. Într-un Cluj, care a devenit atunci complicele iubirii noastre. Și cum ar fi putut fi povestea asta și mai însiropată de-atât, fără un băiat căruia-i pleacă trenul de sub nas, obligat fiind să-l aștepte pe următorul. Și dacă tot e să povestesc până la capăt, îmi amânasem și eu plecarea cu vreo 3 ore, pentru a călători împreună cu o prietenă.  Fiindcă lucrurile nu se întâmplă niciodată doar pur și simplu. Ce i-a plăcut la mine, habar n-am. Îmi amintesc și acum ochii lui albaștri, ca adâncul de mare, atunci când sunt fericiți. Și candizi cum numai o inimă liberă poate zâmbi. Cert e că, în compartimentul de tren, în care mai erau încă alte trei fete, la un moment dat ne ascultam doar noi. Despr

Te-aud în noapte - și mi-e bine. Vreau s ă  simt dorința ta, s ă  plâng c ă  inima ta-i sânge, s ă  r â d c ă  vrei s ă  fiu a ta. S-aud cum trupul tău se zbate  ca s ă  m ă  frângă-n mii de gânduri. S-ascult durerea ce te  îneac ă , S ă  pot s ă  știu când s ă  te mângâi. S ă  fiu a ta dulce tortur ă , S ă  fiu al tău amar apus, dorința care nu se pierde, eternul vis - ce nu e spus. S ă  r âd  c ă  nu poți fără mine, S ă  simt strigând tăcerea ta S ă  plâng când m ă  vrei lângă tine. Te-aud în noapte - și mi-e bine.

Ieri am terminat de citit Inteligenta erotica și, fiindcă e o carte mișto, am zis că-i neapărat să vă zic și vouă. Nu de-alta, dar ce-i bun și frumos trebuie împărtășit mai departe, ca să le-ajute și altora. Asta este prima carte a lui Esther Perel devenită, la fel ca și  Regândirea sexualității, bestseller New York Times. Sunt amândouă cărți musai de citit într-o viață. Ceea ce-mi place mie la Esther Perel este că nu vine cu rețete miraculoase, nu se aliază cu vreunul dintre parteneri și nici nu face morală. Invită spre reflecție și ne poziționează prin observațiile ei de partea cealaltă a adevărului nostru. Pentru că doar așa, privind și partea cealaltă de adevăr, poți ajunge sǎ înțelegi. E uimitor ce amprenta lasă asupra noastră ceea ce observam în familia în care am crescut, cum modelele relaționale cu care interacționam pe parcursul dezvoltării noastre ne urmăresc ca o umbra la vârsta adultǎ. Esther Perel ne dǎ idei și  teme de reflecție. Viata în doi, fiecare intrând în