cu mintea aiurea

Îi pun mâna sub obrazul moale şi cald. Buzele i se întind a desfătare şi văd cum, sub pleoapele închise se joaca fericirea. E copilul meu. A fost mic, pana nu demult parcă, şi uite-l cum, pe furișate, şi-a strecurat centimetri şi contururi de băiat mare.  E în vremea în care își descoperă curios independența, încearcă glume şi se joaca cu vorbele şi caută să facă lucruri cu seriozitatea oamenilor mari. Mi-e dor uneori de el mic, când îmi încăpea cu totul în brațe şi îl culcam între noi doi, dar curios cum, în acelaşi timp, îmi place să-l descopăr la vârsta asta, mă minunez cât de bine se descurca, chiar mai bine decât îmi iese mie câteodată. E liniștitor, cumva, să-l știu mai puțin fragil ca în anii de început,  e ca şi cum am fi primit bilet de voie spre descoperiri mai îndrăznețe. Sunt curioasă şi nerăbdătoare pentru tot ceea ce urmează, pentru tot ceea ce vom face împreună, pentru toate amintirile pe care le vom plăsmui. Dar tot în acelaşi timp, mă tem de vorbele grele şi  iluziile

Era gros aerul în dimineața asta. Se întindea ca o bezea albă și pufoasă Printre mașini, copaci și ce-i mai stătea în cale. Între noi era cald. Am pus cafeaua fierbinte în cești Apoi am rupt o bucată mare de bezea Și am așezat-o în farfurie. Amuzați, am început să gustăm bucăți mici din ea,  pe care le rupeam amândoi cu lingurița. Și uite așa, noi doi am risipit ceața.

  Tocmai ce-am terminat  Tatăl celuilalt copil , de Parinoush Saniee, o scriitoare de origine iraniană şi de profesie sociolog şi psiholog. Am ținut neapărat să accentuez asta, pentru că pregătirea ei în psihologie este foarte evidentă în acest roman, care mie personal mi-a lăsat senzația unei lecții frumoase de parenting.  Nu o să destăinui nimic din poveste, care e frumoasă şi sensibilă şi n-aş vrea să-i știrbesc farmecul. Ce e aparte,  e faptul că narațiunea este prezentată din două perspective, a mamei şi a copilului, creând o circumstanță excelentă, mai ales pentru noi, adulții, de a arunca o privire spre trăirile din sufletul copiilor noştri, îndeosebi în situațiile în care reacțiile lor depășesc pragul nostru de înțelegere. Cred că veți găsi  multe răspunsuri în cartea aceasta. Așa cum învățasem şi eu cândva, la un curs de parenting, comportamentele copiilor noştri pe care le catalogăm ca fiind  neadecvate sunt doar un protest al lor pentru neîmplinirea unei nevoi. Şi nu mă refe