cu mintea aiurea

Există de câțiva ani un  nou concept în materie de stil de viață numit "frugal chic", care promovează o viață încadrată de alegeri conștiente și respinge supraconsumerismul; păstrează însă un stil de viață elegant, axat pe calitate și nu pe cantitate, cu un scop precis pe termen lung: prosperitate financiară. O eleganță frugală -cam așa s-ar traduce în limba română, adică un mix între șic și responsabilitate financiară. Nu e același lucru cu minimalismul, care se concentrează pe reducerea la esențial, la eliminarea excesului în toate aspectele vieții. Minimalismul e mai mult pentru deprivare și reducerea la minim a alegerilor noastre. Frugal chic e despre calitate,  intenție și cumpătare în alegerile pe care le facem. Mia McGrath este cea care a introdus acest concept în lumea internetului, o urmăresc pe canalul ei de You Tube din când în când, și a reușit să economisească pe acest principiu 150.000£ până la vârsta de 24 de ani. Oricum, nu acesta este scopul, recunoaște și ...

De când începe să se răcească afară, iar zilele să se strângă, simt cum lipsa luminii și înlocuirea ei cu tonuri diferite de gri mă adună și pe mine tot mai înspre înăuntrul meu, spre vocea taciturnă a gândurilor mele, spre zgomotul șoptit și plin de contradicții al minții mele. În perioadele astea nu îmi vine să scriu, nici nu aș avea cum, când mă simt ca într-un purgatoriu al gândurilor, le simt neclare și dezlânate, și-mi dau imboldul de a-mi da răgazul de a le potrivi, de a le scoate din noduri și aranja din nou în coerență. Atunci citesc cât pot de mult, beau ceaiuri și cafea caldă, caut discuții temperate și cu sens, și oameni calmi în jurul meu. Mă feresc de gălăgie, tot mai mult de ceva vreme încoace, de gălăgia aceea impulsivă, provocatoare, ce-și caută atenție. Pe mine mă distorsionează pe dinăuntru, mă pune într-o vigilență obositoare, în încercarea de a sta departe, în calm și cumpătare, ca să mă cruț de nevroză. Multe din zilele ce au trecut în urma acestui azi, au fost gr...

Printre paginile pe care le urmăresc pe Facebook se află și câteva cu care nu sunt întotdeauna de acord, dar le păstrez acolo tocmai pentru a nu rămâne blocată într-o „bulă” în care să mă intersectez și să consum doar aceleași idei care îmi convin mie. Nu e deloc greu să aluneci în ignoranță sau să-ți hrănești egoul, atunci când te înconjori doar de idei care îți întăresc constant convingerile. În schimb, atunci când te confrunți cu opinii diferite de ale tale, asta poate deveni un exercițiu bun pentru reflecție, deschidere și toleranță față de alte puncte de vedere, dar și pentru a-ți modela propriul ego. Una dintre paginile pe care le urmăresc din acest motiv este cea a unui bărbat care, până de curând, avea un stil de viață vegan frugivor, adică o alimentație bazată aproape exclusiv pe fructe. Din toate cunoștințele de nutriție pe care le am, consider că acest tip de dietă este greșit și nesănătos, deoarece există un risc mare de carențe nutriționale. De ceva vreme, acest domn a tre...

  Cred că am învățat destul de multe despre oameni. Am senzația că îi pot citi destul de bine, doar lucrez cu ei de douăzeci de ani. Totuși, această atenție mi s-a dezvoltat mult mai târziu, când am devenit eu însămi mai conștientă și atentă la interiorul meu. Când observ un anumit fel de comportament la celălalt, ce mă face să simt disconfort interior, încerc să caut emoția care mă copleșea pe mine în momentele în care reacționam la fel. Evident, în vremurile acelea nu raționam astfel, reacția mea era doar produsul brut al neajunsului din mine, ce trebuia să-și ia o formă pric care putea să se arate. Conștientizând acum toate aceste lucruri, îmi vine mai ușor să găsesc înțelegere față de neajunsul celui care protestează cu furie, răutate, comportament narcisic sau orice altă formă de ripostare menită să rănească în ceilalți. Caut să găsesc înțelegere, e mai ușor când știi de unde provine, nu te mai activează în aceeași măsură, și mă  determină mai degrabă să mă retrag, decât...

Când le povestesc oamenilor despre nutriție și cât de benefică pentru sănătate este o alimentație cât mai naturală, împreună cu o viață trăită cât mai conștient, în care rămânem activi fizic , asumați emoțional, atenți la nevoile corpului nostru și vigilenți la nivelul nostru de stres (pe care trebuie să învățăm să-l gestionăm și să nu-i cedăm lui puterea noastră), oamenii se simt motivați și pleacă cu energia de a face schimbări semnificative. Totuși, această motivație rămâne puternică doar pentru puțin timp. După două săptămâni ea scade și apare tentația de a reintra în vechile obiceiuri. Am observat că funcționează mult mai eficient și e mai ușor în a păstra motivația activă atunci când ideile rămân scrise undeva, ca un stâlp de susținere atunci când apare tentația de a cădea în obiceiuri vechi. Acesta e motivul pentru care am creat un plan simplu și eficient, zic eu, pentru menținerea unui nivel echilibrat al glicemiei pe parcursul zilei, care poate ajuta la prevenirea fluctuații...

Mai întâi, e important de știut că ceea ce duce la creșterea colesterolului sunt, în principal, carbohidrații „răi” – adică cei suprarafinați, cu indice glicemic ridicat și fără fibre, cum sunt zahărul, produsele de patiserie, biscuiții, pâinea albă, covrigii, cerealele îndulcite de la micul dejun, sucurile, (probabil ți-ai făcut deja o idee la ce mă refer) și o dietă bogată în grăsimi saturate și grăsimi trans – aici intră în special produsele de origine animală (precum carnea grasă, mezelurile, brânzeturile), alimentele prăjite, margarinele și produsele de patiserie. Îi faci un mare favor sănătății tale dacă alegi să stai cât mai departe de ele. Iar de la acest punct încolo, lucrurile devin foarte, foarte simple.  Nu vreau să mă lungesc prea tare în vorbă, ci îmi doresc ca aici să găsești cât mai succint și simplu informațiile de care ai nevoie. Hai să-ți arăt, pas cu pas, ce poți face concret în viața de zi cu zi. Sunt lucruri simple, dar cu impact mare – iar dacă le urmezi cu...

Am aproape 43 de ani și încă învăț să pun limite. Nu e ușor, nu mi-e deloc la îndemână mai ales când te-ai transformat în om mare într-o societate  care măsura cumințenia unui copil în funcție de gradul lui de obediență. Așa erau vremurile, mai ales la școală am priceput asta prin refulările de obicei verbale ale unor dascăli, și am înțeles cumva că un copil bun nu deranjează, nu se opune, e docil și nu face de rușine. Dar am avut mereu o mare problemă cu bocancul altora în spațiul meu, mai ales la maturitate și simt aproape impulsiv nevoia de a-l scoate afară imediat ce simt că îmi invadează lumea. Dar apoi se stârnesc toate vocile acelea lașe din capul meu care îmi spun nu genera conflict, lasă să zică ce vor și tu fă așa cum știi tu, poate nu asta a fost intenția și e totul doar în capul tău. Ah, ce fac cu mine vocile astea, îmi strâng stomacul ca în foarfeci, mă tulbură pe dinăuntru, mă fac să mă îndoiesc de propria-mi judecată și de propriul meu bun simț. Pentru că de aici, cr...

   Cred că de fiecare dată după ce ieșeam din gardă, mergeam acasă și făceam curățenie. Cumulul de adrenalină și buimăceala unei nopți nedormite îmi creau multă dezordine în minte, pe care încercam cumva să o regăsesc organizând lucrurile din jurul meu. Nu conștientizam atunci substratul acestei nevoi, am reușit asta abia mulți ani după. La fel fac și acum când simt stres, furie sau orice sentiment ce îmi crează deranj emoțional - mă apuc de curățenie. O simt mai degrabă ca un fel de meditație, îmi ține mintea scoasă de pe rotița continuei ruminări a gândurilor și o aruncă într-o stare de introspecție. Meditația sau introspecția nu e ceva ce se face doar ținând ochii închiși și șezând în poziția lotus, am citit pe undeva că e bine să ajungi să le și integrezi în cotidian, în plictisul normalului, în timp ce alergi, pictezi, gătești sau asculți muzică. Sau în timp ce faci curățenie. Cu căștile în urechi și muzica suficient de tare încât să acopere tot zumzetul lăuntric al gân...

Sunt oameni care cred că vulnerabilitatea îi transformă în oameni slabi. Că a vorbi deschis despre propriile-ți emoții îți deschide carnea și îți lasă inima slabă și fricoasă în fața celorlalți, că devii un om temător, oarecum aflat la mila celorlalți. Nu știu cum s-a făcut dar în ultimele săptămâni am ajuns să filozofez cu diverși oameni exact pe tema asta. Unul dintre ei mi-a spus că l-a uimit faptul că pot să vorbesc deschis despre emoții și despre aspecte pe care eu le consider a fi vulnerabile, și totuși, să transmit putere și nu slăbiciune prin asta. Îl am exemplu pe tata. Tata ne-a vorbim mult despre emoții, l-am văzut simțindu-le fără să se ascundă de asta. Tata lăcrima la filme, scria și recita poezii, cânta romanțe, ne lua în brațe spunându-ne că ne iubește, iar în același timp trata animale mari, puternice, se apropia de ele fără frică și le domina prin prezență, chiar dacă nu era un bărbat înalt de 2 metri. Nu îi era frică să își spună punctul de vedere, nu-l interesa cum l...

Când vine vorba de schimbarea stilului de viață, mâncarea este aspectul asupra căruia putem interveni cel mai repede, nu știu dacă și cel mai ușor, însă efectele pozitive le putem resimți destul de repede. Chiar în acest moment putem decide să renunțăm la consumul de produse supraprocesate, să renunțăm la câteva din mesele cu produse animale și să le înlocuim cu legume, cum tot imediat putem alege să înlocuim chipsurile sau grisinele cu nuci și semințe și dulciurile cu fructe. Dar despre toate lucrurile astea am scris de atâtea ori aici și nu vreau să vă mai irosesc timpul, sigur le cunoașteți bine deja. Vreau, în schimb, să vorbesc mai mult despre  efectul pozitiv al restricției calorice, postul - așa cum îl cunoaștem noi, asupra sănătății și tinereții noastre. Nu știu de ce, dar oamenii trăiesc cu frica că nu mănâncă suficient. Unii văd ca fiind o problemă faptul că sar peste micul dejun, alții că mănâncă doar două mese pe zi și nu respectă cele trei mese regulate ale zilei, dacă...

Dominanța estrogenică e poate cea mai frecvent întâlnită dereglare a hormonilor feminini și sursa sindromului premenstrual. Explicat într-un mod mai simplist, pe perioada unui ciclu menstrual estrogenul și progesteronul au fiecare propria lor perioadă de glorie. În primele 14 zile ale ciclului menstrual se află estrogenul în prim plan, ca în a doua jumătate să fie progesteronul cel care va ajunge la nivelul lui maxim. Sau așa ar trebui să funcționeze lucrurile într-o lume ideală, în care nicio femeie n-a suferit vreodată de sindromul premenstrual. Progesteronul este cel mai bun prieten al femeilor. Este hormonul care ne face să ne simțim în siguranță și echilibru, ne aduce calm și ne ajută corpul să acceseze rezervele de grăsime pentru a câștiga energie. Dar e totodată și hormonul cel mai vulnerabil la stres dintre cei doi. Când suntem stresate, mai ales în stres cronic, acesta îi comunică corpului nostru că nu e timp pentru procreere, prin urmare producția de progesteron va fi suprima...

Stresul a ajuns să facă parte din viața noastră într-o așa măsură încât uneori nici nu-l mai sesizăm. Nu trebuie să doară, nici măcar nu trebuie să-i auzi vocea și totuși știi că e acolo, îl simți în respirația grăbită, în vâjâiala pe care o simți aproape continuu în capul tău, în lipsa de răbdare, în impulsivitatea cu care răspunzi, în toate gândurile din capul tău a căror voce nu se mai oprește. Îl vezi în colăcelul acela din jurul taliei de care, oricât te-ai abținut de la mâncare tot nu ai reușit să scapi, sau în nevoia aceea de ceva dulce care te frustrează, fiindcă ai impresia că ești continuu în luptă cu tine și cu mintea ta, care parcă încearcă cu tot dinadinsul să te saboteze. Noi, oamenii, am deprins o abilitate mare de a tolera stresul, ne chiar mândrim cu cât de multitasking suntem, de cum nu avem timp de nimic și că suntem mereu în alergătură, continuu cu ceva de făcut. Am o oarecare bănuială că a ajuns chiar să ne și placă să lăsăm impresia că am fi mereu ocupați și pe gr...