Wabi-Sabi si frumusetea imperfectiunii
Îmi cade alunecoasa, cu toată forța gravitațională în acțiune și se oprește în bucăți știrbe pe gresia gri. Brațele mele se pierd în mișcări zadarnice, privirea mi se oprește descumpănită lângă bucățile ciobite. Era ultima ceașcă rămasă din primul set cumpărat înainte de a ne muta aici. În ea cafeaua prindea altă aromă. Printre aburii aromați, cu mâinile cucerite de căldura pereților calzi, gândul o lua hai-hui spre amintiri, care se iveau în secvente rapide, ca niște săgeți aruncate dinspre trecut și-mi străbăteau minte și dor. Istorii dragi din arheologia noastră sentimentală. Salteaua înghesuită pe care dormeam lipiți unul în celălalt, până am izbutit să ne adunăm rezerve care să ne ajungă de un pat întreg, masa cu cele doua scaune, devenite mai apoi patru, la următorul salariu, reșoul cu un singur ochi, pe care încercam rețete italienești, pana când ne-a fost livrata mobila bucătăriei. Din toată viata aia a noastră de început, a supraviețuit doar cana asta. Restul s-