noi doi și restul lumii
Nu e o ironie totuși, Că din lumea asta largă Ți-ai găsit loc tocmai în spațiul ăsta mic și întunecos care e inima mea? Mare doar cât pumnul meu. Dar e cald şi bine, mi-ai zis Și c-ai vrea să rămâi acolo. Într-o zi, am intrat și eu în cămăruța aia strâmtă și roșie, Din stânga pieptului tău Mare și ea doar cât pumnul tău. Și m-am cuibărit acolo. Doar că pumnul tău e mare, iar eu sunt mică, se pare că sunt în ușor câștig. E cald și bine aici la tine, nu avem nevoie de întinderea lumii Ne ajung sunetele acestea ritmate Care se leagă în ceva ce seamănă a melodie romanțată Și care se fâstâcește uneori în aritmii ciudate. Atunci când tu îți faci loc în cămăruța mea, Atunci când eu mă strecor tiptil în pumnul tău.