cu mintea aiurea

  Îmi place să fac curat, Să aranjez lucruri Să miroase totul a proaspăt. Îmi place mult asta, da, Și nu fac din ea o obsesie Sau doar uneori Când se zbat gânduri în mine Și aerul se face strâmt Și dens De mi se strânge pieptul. Atunci mă apuc să fac curat Printre rafturi, prin sertare Și la mine în minte. Așez lucruri, Dau praful la o parte, Șterg urme Și deschid geamuri Ca să intre viață curată înăuntru, Iar aerul să devină mult și limpede Și potolit. Se astâmpără apoi toate. Și dorul, și teama Și mintea asta nebună. Trebuie doar să deschid geamul, Să așez lucruri Și să șterg praful. (Foto:unsplash.com)

  spune-mi despre tine vorbește-mi despre noi privește doar spre mine nu te uita-napoi. zi-mi vorbele frumoase ce orice-îndrăgostit le minte la începuturi pentru a fi iubit. spune-mi apoi cuvinte să-mi înroșească fața eu îți voi da iubire să-ți completeze viața. Foto:unsplash

  Tu te joci cu vântul Eu privesc mai mult pământul În ochii tăi viața se înalță Pe-ai mei nu văd când îi răsfață. Tu visezi mereu spre stele Eu mă îndepărtez de ele. Ochii tăi sunt plini de vise Ai tăi se uită triști- îmi zise. Tu trăiești în azi Eu mă pierd în mâine Tu nu-i găsești necaz Eu nu-i mai văd vreun haz. Tu iubești viața Eu o înșel cu ieri Tu nu-i măsori distanța; Eu îi găsesc doar zgârieri. (Foto: unsplash.com)

  Dacă aș putea întoarce ziua de ieri, aș transforma-o într-un azi. Lung, fără margini, fără sus și jos - mi-e tare dor de un azi cu tine! Am râde amândoi la glume proaste, eu ți-aș spune că iar exagerezi, tu mi-ai răspunde că e cel mai fain să treci prin viață râzând și că nu poți râde de lucruri serioase. Mi-ai pune una din piesele tale romanțate, eu poate aș strâmba din nas pe ascuns, dar aș spune că e frumoasă fiindcă îți știu încântarea. Ai recita sigur  și  niște versuri, ale tale sau ale altora, astea îmi plac toate  și  nu voi strâmba din nas, promit! Mi-ai vorbi despre viață, iar eu m-aș minuna din nou în gând de blândețea și stăpânirea ta, și de albastrul blând al ochilor tăi. Eu ți-aș spune ce-am mai citit și am trăit și cât mă mai enervează uneori oamenii, tu ai asculta și ai înțelege, iar apoi m-ai tempera cu înțelepciunea ta și ai spune din nou o glumă.  Eu aș zâmbi și m-aș îmblânzi la loc. Apoi, din nu știu ce nimicuri, ne-am aprinde pentru o secundă și ne-am călca pe ne