cu mintea aiurea

Moda nu m-a preocupat niciodată in mod deosebit. Nu sunt o fashion victim, nu urmăresc trenduri și in niciun caz nu-mi schimb garderoba în funcție de sezon. Cred mai degraba într-un stil personal, care se potrivește personalității mele ṣi cu care să mă identific. Cartea mea de vizită, care scoate la vedere nuanțe din ceea ce sunt. Iar ceea ce suntem și simțim se imprimǎ ca un tatuaj asupra stilului nostru. Îmbrac doar haine in care mǎ simt bine, fără a mǎ lǎsa încorsetată de trenduri cu care nu mă identific, culori care nu se potrivesc tenului meu, oricât ar fi ele de la moda  sau croieli care deformează silueta. Îmi plac liniile simple, croiurile lejere, bumbacul, albul și negrul.  Mai mult decât atât, mi se pare o risipă inutilă ca la fiecare sezon să-mi recompun garderoba investind bani în piese  vestimentare cu termen de valabilitate de doar câteva luni, care se vor pierde apoi uitate în șifonier. Am învățat cu timpul să investesc în câteva lucruri care au rezist

"Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche". M-a cucerit citatul acesta, îi aparține lui Francis Thompson. Oamenii mei preferați sunt copiii. Sunt autentici, frumoși, sunt buni. Iubesc firescul pe care ei și-l creează în jur și bucuria lipsită de artificiu pe care și-o găsesc în lucruri mărunte. Cum ar fi ei în stare să mângâie pe creștet un pui de tigru sau să atingă pe aripi o albină, doar pentru că, prin ochișorii lor se vede doar bucuria. Aceea a jocului, a frumosului și a noului. Nimic artificial, premeditat sau studiat. Doar emoție în starea ei cea mai pură, neciuntită de frici și neșlefuită de experiență.  Când ochișorii plini de curiozitate se deschid mari și mirați, toată magia noii descoperiri îi acaparează. Spre lucruri pe lângă care noi alergăm buimăciți în toată goana asta nebună, ei își iau timp să priveas

Viața nu e despre supraviețuire, sau cel puțin nu ar trebui să fie. Nu e doar o luptă continuă a noastră cu timpul și cu toate îndatoririle pe care vrem să le înghesuim luptând cu el. Viața ar trebui să fie despre fericire, râs cu poftă, înghețată în miez de vară, săruturi tandre, miros de flori de cireș, tălpi care se răsfață în nisipul cald. Din astea ar trebui să înghesuim cât mai multe și fără zgârcenie. Nu e deloc egoism, așa cum am ajuns să credem, ci e chiar doza aceea de energie din care ne tragem răbdarea, nebunia de a visa mai departe, imboldul de a fi curajoși, naivitatea de a crede.  Fă-ți timp să ai grijă de corpul tău. Fă baie cu spumă, dă-te cu parfum, pune-ți cercei frumoși. Ieși în natură și întâlnește-te cu prietenii. Vizitează muzee, plimbă-te pe străzi străine, privește oamenii. Fă-ți timp să adulmeci aerul curat al dimineții, bucură-te de un pahar de vin privind apusul soarelui. Citește mult, admiră ce-i frumos, cumpără-ți ceea ce-ți place. Fă-ți timp să

Am mai terminat inca o carte buna, care mi-a lasat mintea in contemplare si mi-a umplut din nou inima de drag pentru oameni autentici. Am apreciat onestitatea cu care Irvin D. Yalom isi face in  Calatoria catre sine  radiografia sufletului, lasandu-si la vedere vulnerabilitatile, incertitudinile, fricile. Nu sunt multi cei care, situati la acest nivel de recunoastere si celebritate, pot renunta la mantia de supraom si-si pot privi in oglinda cele mai intime ganduri, aratandu-se mai apoi lumii intregi. Dupa ce am rasfoit si ultima fila din memoriile lui, am ramas meditand la sentimentul de bine pe care trebuie sa-l simti atunci cand privesti in urma facandu-ti bilantul unei vieti traite din plin, in care ai lucrat la construirea ta, in fiecare zi, tot mai aproape de cel care ti-ai propus sa devii, dar si privind spre cei carora, prin munca ta, ai reusit sa le schimbi destinul in bine. Asta vreau sa devin cand voi fi mare! Doar un caracter puternic poate risca sa-si expuna frag