cu mintea aiurea

Cum multe apucături din perioada de adult își au obârșia în vremea copilăriei, pentru slăbiciunea mea față de mirosul de carte nouă se face vinovată mama.  Primeam cărți la aniversari, găseam cărți sub bradul de Crăciun, toate cumpărate de mama. Frumos învelite, ca să concentreze și mai bine izul de tuș proaspăt, ca atunci când le deschizi, mirosul lor să-ți rămână multă vreme pe buricele degetelor.  În comuna în care am crescut eu, exista doar o librărie mică și golașă, în care găseai mai degrabă obiecte de papetărie decât cărți. Orașul cel mai apropiat era Blajul unde, la vremea aceea exista o singură librărie. Îmi aduc și acum aminte de podeaua neagră, ticsită de motorină și praf, al cărei miros îți inunda nările încă de la primul pas în încăpere. Lumina era obscură si răzbea destul de greu printre cele două geamuri de la intrarea din stradă, împiedicată  de tot feluri de ornamente care aveau menirea de a decora vitrina. Rafturile erau mari și negre și creșteau lungi pe tot peretele

Am ascultat aseară Édith Piaf iar gândul mi-a zburat la tine. De fapt, la noi doi și acele zile de vară târzie. Am pornit instinctiv spre albumul de fotografii, dar mi-am dat seama că nu făcusem nici o fotografie acolo. Păcat, s-au șters multe între timp. Știu că era sfârșit de vară, iar noi ceva mai tineri. Am vrut să fugim de oboseală și să ne ascundem  printre oameni străini. Am ales Nancy, era franțuzesc, iar noi iubim croissant-ul, cafeaua bună și să ne murdărim degetele cu ciocolată. Era și destul de aproape, de fapt asta a contat la fel de mult ca și celelalte, zilele erau puține, timpul înghesuit. Mi-aduc aminte hotelul, șic de altfel, cu patul mare și înalt. Doar strada părea sumbră, dar poate și vremea înnorată o împovăra cu gri. Și mai ţin minte că în prima seară am mâncat scoici și am băut vin alb.  Aveam Piața Stanislas aproape. Mai ții minte cum îl salutam în fiecare dimineață pe ducele împietrit în marmura albă și ne așezam apoi la vorbă și cafea pe o terasă frumoasă, me