cu mintea aiurea

Viroza aia care mă pândea de câteva zile, m-a prins ieri din urmă. Era prima zi de weekend și trupul ăsta, de multe ori mult prea mic pentru voința din el, a vrut să stea în tihnă. Si exact atunci când te deconectezi de la priza cu stres, iar pulsul se reglează la ritmul lui normal, organismul își face timp și pentru alte lucruri. Cum ar fi boala. Când altfel, fiindcă atunci când ești stresat, n-ai timp nici să te îmbolnăvești. Asa se face că m-am postat ieri, cu cana de ceai fierbinte în mână, cu nasul înfundat și cutia de șervețele în brate, în fata televizorului. Am început să urmăresc în tihna   Workin' Moms . Tihna aia din care n-am mai gustat demult. Nu știu dacă știți serialul, l-am descoperit și eu ieri în circumstanțele mai sus enunțate. E despre câteva mame care fac echilibristică printre alăptat, sarcini de serviciu, dorința de a fi competente, de a rămâne totuși femei frumoase și normale la cap, soții înțelegătoare și mame devotate. Si..și..și... Si-s chinui

De fapt, e un motănel. Dar, la cei nici trei anișori ai lui, se vrea pisicuță. Pisicuța Mică. Iar eu sunt Pisicuța Mare. Salut, Pisicuță Mare! Ce mai faci, Pisicuță mare? își introduce el jocul. Se mișcă molatic, în patru lăbuțe și imită un tors de pisic răsfățat. Atât de frumos știe să se joace.😊 - Uită-te puțin la mine, să-ți mai văd incă o dată ochișorii minunați, îi spun într-o zi. Ai niște ochișori taaare frumoși, să știi. -Nu. Ale tale sunt  fumoși, îmi răspunde cu cel mai cristalin glas. -Nu dragule, ai tăi sunt. -Nu mami. Ale tale sunt fumoși. Petu mine.