Cum ma descurc cu multitasking-ul

Viroza aia care mă pândea de câteva zile, m-a prins ieri din urmă. Era prima zi de weekend și trupul ăsta, de multe ori mult prea mic pentru voința din el, a vrut să stea în tihnă. Si exact atunci când te deconectezi de la priza cu stres, iar pulsul se reglează la ritmul lui normal, organismul își face timp și pentru alte lucruri. Cum ar fi boala. Când altfel, fiindcă atunci când ești stresat, n-ai timp nici să te îmbolnăvești.

Asa se face că m-am postat ieri, cu cana de ceai fierbinte în mână, cu nasul înfundat și cutia de șervețele în brate, în fata televizorului. Am început să urmăresc în tihna  Workin' Moms. Tihna aia din care n-am mai gustat demult.

Nu știu dacă știți serialul, l-am descoperit și eu ieri în circumstanțele mai sus enunțate. E despre câteva mame care fac echilibristică printre alăptat, sarcini de serviciu, dorința de a fi competente, de a rămâne totuși femei frumoase și normale la cap, soții înțelegătoare și mame devotate. Si..și..și... Si-s chinuite tare, cum numai o mamă poate înțelege. Sunt scene amuzante, dar după ce-ai trăit spectacolul live, razi doar cu jumătate de gură. 

Nici măcar n-a trebuit sa mă întorc cu mult timp în urmă. Prima jumătate a anului asta a fost greu de tot. Am crezut ca-mi iau câmpii. Noroc ca am soț și copil înțelegători. Aveam în față un examen important și greu și nici măcar în draga mea limbă maternă.  

De la concediu puteam să-mi iau gândul fiindcă, ca de fiecare dată, personalul este puțin. Asa că nu mi-a rămas decât să învăț prin weekenduri, după orele de serviciu sau în cate-o zi liberă primită cu mila. Mi-a fost greu sa le țin pe toate în frâu. Nu m-am prea descurcat sa renunț la ceva pentru a face loc la altceva, fiindcă mi se păreau toate importante. Le-am înghesuit pe toate în timpul ala deja destul de comprimat. Cel mai dureros mușca din mine vina de a nu petrece timp suficient cu puiul mic. Am vrut sa rămân mai departe mama cu norma întreagă, sa ma ocup și de casa și de masa, sa rămân profesionista la serviciu, sa-mi îndreptățesc și prietenii și sufletul. M-am simțit strânsă ca într-o menghină între presiunea de la serviciu, iubirea față de copilul meu, presiunea de a fi mama perfecta, nevoia de a ma simți mai departe femeie. Si strângea al naibii de tare încât simțeam ca nu mai am aer. La propriu. Tensiunea aia mi-a încordat mușchii și mi-a pus junghiuri în oase. Nu vreți sa știți ce boli mi-am autodiagnosticat. Murisem deja de cel puțin trei ori.  Iar ceea ce naște o minte obosită și stresată nu se tratează cu șase ore de somn. Te acaparează ca un balaur cu șapte capete și stoarce orice urma de vitalitate din tine. 

Dar am reușit să ies din toată avalanșa asta cu bine și intreagă la cap. Si cu mult ajutor din partea omului pereche. Inima mi s-a simțit ușoară din nou, fără bolovani grei care s-o apese pe pieptul fragil.   Că m-am simțit mândră și fericită e de prisos să spun. Dar eram epuizată, șifonată, stoarsă și cu sufletul harcea-parcea. Nici măcar de două idei coerente n-am mai fost în stare ca să mai scriu ceva pe blog. Acum, cu inima liniștită și fără boli imaginare în trup, când privesc în urmă,  nici nu știu cum am reușit sa fac față. 

Experiența asta a fost ca un duș rece. M-a lecuit de-a dreptul. Nu mai cer zile mai lungi de 24 de ore, nu mai vreau să fac slalom printre gânduri aiurea și să mă copleșesc încercând zeci de lucruri o dată. Nu trebuie să gătesc și să fac sport și să petrec timp cu cel mic și să citesc și să calc și să spăl și să aranjez hainele în dulap, și alte o mie de și-uri într-o singură zi. 

Vreau sa fiu aici, acum. Cu mintea și sufletul adunate laolaltă. Să nu ma mai fugăresc prin labirinte de gânduri și to do-uri. Jocul ăsta de-a mingea de ping-pong mă amețește de-a dreptul iar viața mi se scurge printre degete.  

Așa că, revenind la Cum ma descurc cu multitasking-ul, ei bine, nu mă descurc. Mai deloc. L-am abandonat. Vreau să fac unul cate unul lucrurile care îmi plac, să ma bucur cu ele de-a întregul, nu vreau să mă mulțumesc doar cu frânturi din ele și emoții trăite pe jumătate. Iar dacă azi nu e jogging, e ieșire în pădure cu puiul, dacă nu e timp de gătit și desert și fel principal, îl savuram doar pe unul dintre ele. Dar întregi la minte și cu inima împăcată.