noi doi și restul lumii

Nu e o ironie totuși, 

Că din lumea asta largă

Ți-ai găsit loc tocmai în spațiul ăsta mic și întunecos 

care e inima mea?

Mare doar cât pumnul meu.

Dar e cald şi bine, mi-ai zis

Și c-ai vrea să rămâi acolo.

Într-o zi, am intrat și eu în cămăruța aia strâmtă și roșie, 

Din stânga pieptului tău

Mare și ea doar cât pumnul tău.

Și m-am cuibărit acolo.

Doar că pumnul tău e mare, iar eu sunt mică,

se pare că sunt în ușor câștig.

E cald și bine aici la tine, nu avem nevoie de întinderea lumii

Ne ajung sunetele acestea ritmate

Care se leagă în ceva ce seamănă a melodie romanțată

Și care se fâstâcește uneori în aritmii ciudate.

Atunci când tu îți faci loc în cămăruța mea,

Atunci când eu mă strecor tiptil în pumnul tău.