o fotografie ca acum 150 de ani
De la o vreme îmi vine să imortalizez totul. Primii pași, prima îmbrățișare, primul zâmbet, prima lor joacă împreună, a doua, a cincea, prima ieșire în parc, primul cuvânt - n-am făcut nicicând atât de multe poze ca acum, de când sunt copiii. Amintirile se adună în suflet, dar ei sunt prea mici să le cuprindă în ei, așa că încerc să salvez eu cât mai multe, ca să le aibă ei mai încolo. Sunt multe, nu știu să selectez, sunt prețioase toate, parcă. Ieri a fost special, am făcut o ședință foto aparte, în care am făcut o poză, da, doar una singură, dar se zice despre ea că e făcută să dureze o veșnicie, că nu se degradează. Basti e vecin cu noi şi pasionat de fotografie, dar nu de orice fel, ci fotografie autentică, cu aparat cu burduf şi tehnici vechi, care se foloseau acum 150 de ani. Are şi un minilaborator ambulant, cu tot felul de substanțe şi vase, pe care îl poartă cu el. A potrivit cadrul, a fugit apoi să pregătească placa de sticlă, ne-a spus să nu ne mutăm poziția, clipitul ş