vreau soooomn!
Din când în când, cum de altfel tocmai s-a întâmplat aseară, există nopți la noi în care amândoi copiii vor să doarmă cu mine. Lucky me, să zic asa. Iar în toată exaltarea mea, n-am cum să nu mă gândesc și la bărbatu-meu, tatăl lor adică, mai că-mi dau lacrimile când știu cum doarme el singur și netulburat, ca un urs în bârlog moale și mare de doi pe doi metri pătrați, cum se poate el întinde în voie printre așternuturi moi, fără piciorușe oprite printre coaste sau palme peste față tocmai când își doarme el cel mai lin somn al lui. Să vă spun acum cum dorm eu, dar trebuie să așteptați puțin fiindcă încă nu mi-au trecut lacrimile de compasiune care mi s-au stârnit la paragraful trecut. Să vă prezint mai întâi contextul. Avem doi copii frumoși și buni, mai mare dragul să-i privești, mai ales când dorm liniștiți și în casă se face din nou liniște ș i pace, încât parc ă î ț i auzi chiar ș i gandurile vorbind. Copilul mare are aproape șase ani și somn adânc, frate, dar și spirit de cons