scurt tratat despre iubire
Iubirea nu e perfect ă, nici un extaz continuu. Nu e nici măcar te iubesc, cuvintele astea ajunse atât de uzate și de nimic, atunci când sunt împrăștiate mecanic prin portavoci doar ca să impresioneze piața satului. Iubirea e altfel. Uneori ca o taină, tandră și subtilă, aproape ca o șoaptă. Alteori fierbe plină de pasiune și lasă fioruri calde să ațâțe pielea și tot ce răscolește pe sub ea, e ardoarea unei priviri sau zâzania unei vorbe. Iubirea e blândă și bună, și totuși, atât de nepotrivită câteodată. Îți dă curaj să îndrăznești și totuși, te face să te îndoiești de tine, să crezi că nu ești de ajuns, chiar dacă în ochii celui ce te privește ești totul și încă ceva pe deasupra. Iubirea îți păcălește inima, o seduce prin valuri de endorfină ce te țin captiv până îți înmoaie rațiunea. Și chiar dacă devii lucid, fie chiar și pentru câteva momente și îți dai seama de sminteală, te întorci supus în ademenirea ei. Fiindcă suntem cu toții slabi și ilogici atunci când ea ne stăpâneșt