scurt tratat despre iubire

 

Iubirea nu e perfectă, nici un extaz continuu. Nu e nici măcar te iubesc, cuvintele astea ajunse atât de uzate și de nimic, atunci când sunt împrăștiate mecanic prin portavoci doar ca să impresioneze piața satului.  Iubirea e altfel. Uneori ca o taină, tandră și subtilă, aproape ca o șoaptă. Alteori fierbe plină de pasiune și lasă fioruri calde să ațâțe pielea și tot ce răscolește pe sub ea, e ardoarea unei priviri sau zâzania unei vorbe. Iubirea e blândă și bună, și totuși, atât de nepotrivită câteodată. Îți dă curaj să îndrăznești și totuși, te face să te îndoiești de tine, să crezi că nu ești de ajuns, chiar dacă în ochii celui ce te privește ești totul și încă ceva pe deasupra. Iubirea îți păcălește inima, o seduce prin valuri de endorfină ce te țin captiv până îți înmoaie rațiunea. Și chiar dacă devii lucid, fie chiar și pentru câteva momente și îți dai seama de sminteală, te întorci supus în ademenirea ei. Fiindcă suntem cu toții slabi și ilogici atunci când ea ne stăpânește, o negăm când dăm de ea față în față,  dar răscolim după ea toată viața.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

niște lucruri nu prea bune pe care le am de spus despre produsele lactate

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri