Doua carti ale lui Esther Perel pentru atunci cand viata de familie declara razboi vietii erotice

Ieri am terminat de citit Inteligenta erotica și, fiindcă e o carte mișto, am zis că-i neapărat să vă zic și vouă. Nu de-alta, dar ce-i bun și frumos trebuie împărtășit mai departe, ca să le-ajute și altora. Asta este prima carte a lui Esther Perel devenită, la fel ca și Regândirea sexualității, bestseller New York Times. Sunt amândouă cărți musai de citit într-o viață.

Ceea ce-mi place mie la Esther Perel este că nu vine cu rețete miraculoase, nu se aliază cu vreunul dintre parteneri și nici nu face morală. Invită spre reflecție și ne poziționează prin observațiile ei de partea cealaltă a adevărului nostru. Pentru că doar așa, privind și partea cealaltă de adevăr, poți ajunge sǎ înțelegi. E uimitor ce amprenta lasă asupra noastră ceea ce observam în familia în care am crescut, cum modelele relaționale cu care interacționam pe parcursul dezvoltării noastre ne urmăresc ca o umbra la vârsta adultǎ.

Esther Perel ne dǎ idei și  teme de reflecție. Viata în doi, fiecare intrând în relație cu bagajul lui de năravuri și experiențe, poate ajunge o mare provocare atunci când fluturii din stomac dau semne de ofilire iar nerăbdarea după celalalt se șterge în rutina îndatoririlor zilnice. Atunci când viaṭa de familie declarǎ război vieții erotice, Esther Perel propune pentru reconciliere un dialog sincer între parteneri în găsirea unui cod comun, în care cei implicați în relație sǎ se simtă confortabil, fără compromisuri care  pun în pericol autonomia și încrederea celuilalt.

 Așteptăm de la partenerul nostru sǎ ne fie cel mai bun prieten dar totodată sǎ declanșeze vibrații în noi ca la primele întâlniri, ea sǎ fie mamă dedicată dar și amantă pasională, să avem siguranță pe care s-o trăim în spontaneitate. Prin paginile revistelor asta însemnă o viata de succes în care totul este trăit la un superlativ fantasmagoric atins fără efort. Când tocmai ceea ce conectează și aprofundează legătura dintre doi oameni este implicarea comună, efortul amândurora de a se mișca în aceeași direcție.

Am ales un fragment din Inteligenta erotica care mi se pare foarte sugestiv pentru tot ceea ce înseamnă provocările zilelor noastre. Ce și cât e normal? Atingem standardele care definesc succesul? Suntem suficienți de perfecți  pentru a-l atinge?

''Sexualitatea este asediată de măsurarea cantitativă care furnizează statistici cu care ne putem compara relațiile pentru a vedea dacă ne încadrăm. Revista Newsweek ne pune că, în prezent, experții definesc căsnicia fără sex ca o căsnicie în care cuplurile fac sex nu mai mult de zece ori pe an. Cei care fac sex de unsprezece ori într-o perioadă de douăsprezece luni pot răsufla ușurați. Ceilalți trebuie să se numere printre cele 15-20% din cupluri care, normativ, nu fac sex. Am devenit exagerat de preocupați de frecvența activității sexuale și numărul de orgasme. Cât de mult sex? Cât de intens este sexul? Care e nivelul performanței? Aspectele cele mai difuze și nepalpabile ale exprimării sexuale - iubirea, intimitatea, puterea, cedarea, senzualitatea și emoția - rar ajung pe prima pagină a unui ziar sau pe coperta unei reviste. Erotismul, ca o calitate nemăsurabila a vitalității și imaginației, este redus la ceea ce scriitorul francez Jean-Claude Guillebaud numește une arithmétique physiologique - o aritmetica fiziologică.

Dar când reducem sexul la o funcție, invocăm de asemenea și ideea de disfuncție. Nu mai vorbim despre arta de a face sex; vorbim mai degrabă despre mecanica sexului; și știința este un arbitru mai teribil. Medicina știe cum să-i sperie încă și pe aceia care batjocoresc religia. Ce e un simplu păcat în comparație cu un diagnostic? Obișnuiam să moralizăm; azi normalizăm, și neliniștea performanței este versiunea seculară a vinei noastre religioase.

Din experiența mea, un tratament  care pune preț pe performanță și funcționare exacerbează adesea chiar problemele pe care intenționează să le rezolve. <<Industria perfecțiunii performanței sexuale>> generează inhibițiile și neliniștile ei proprii. De cele mai multe ori, frumusețea și decurgerea unui act sexual se desfășoară într-o atmosferă de siguranță, non-competitivă și neorientată spre rezultat. Senzualitatea nu cade pradă rigorilor ținerii scorului.''

Aceasta presiune nu se restrânge doar la performanța din dormitor, ci la toate aspectele vieții noastre. Suntem cel mai bun părinte? Avem job-ul cel mai performant sau cea mai mare locuință? Am fost în cea mai extravagantă vacanță,  trăim cea mai minunată viață? Cursa asta în a cărei capcană cădem destul de ușor e cel mai ușor de observat pe rețelele de socializare, în care ne străduim sǎ ne prezentam viața așa cum ne-o dorim admiratǎ prin ochii celorlalți. Singurii cu care ar trebui să ținem scorul suntem noi înșine, normalitatea ne-o definim noi în funcție de nevoile noastre și ale celor din jur. Viața nu-i o competiție cu ceilalți, fericirea noastră nu o dobândim aliniindu-ne la rigorile celorlalți. Atunci când întrecerea o dăm doar cu noi înșine, când normalitatea noastră nu se împiedică în statistici și evidențe inventate, e mai mult loc pentru a ne găsi  propria identitate.