cu mintea aiurea

Astăzi a fost o zi cu mult soare. Am ieșit  ca niște gâze la lumină, după multe luni reci și triste și ne-am bucurat de galbenul străzilor. Orașul era plin cu oameni. Unii, așezați pe trepte de beton încălzite de soare, se bucurau de căldura aerului și de forfota peisajului, alții  adăugau foșnelii generale sunete de tacâmuri și porțelan savurându-și prânzul târziu, alții doar luau la pas străzile vechi. Ne-am luat de mână și ne-am amestecat în mulțime. Aerul era viu, amorțeala rece care încremenise orașul cu doar câteva zile în urmă era complet uitată. Cântau muzici pe străzile pline,  copilul mic s-a oprit din mersul lui ataxic și a început un dans,  numai să nu lase cântul să se irosească degeaba. Am râs. Mi-a venit și mie să dansez în stradă,  dar mi-am oprit impulsul, sunt adult doar,  iar adulții își pierd uneori curajul de a simți nestingheriți viața. Așa că m-am uitat cu drag la ea, de mi s-a lipit și mai mult de inimă. Copilul mare s-a rezemat de balustrada podului, urmărind r

Dacă ar fi să mă gândesc rapid la subiectele pentru care copilul are nevoie aproape de fiecare dat ă  de explicații  și  argumente, iar noi de mult ă  răbdare  și  perseverențǎ, primul care îmi vine în minte e televizorul. Pe locul doi cred c ă  ar fi jucăriile noi pe care și le dorește în fiecare zi, dar asta parcă totuși, s-a mai domolit acum, de când are propria-i pușculiță și învață să-și gestioneze singur socotelile. Urmează la rând  schimbatul în şi din pijamale. Ca să-i dăm cumva de capăt, fără prea multe discuții și negocieri, am stabilit ca limită a timpului petrecut în fața televizorului o oră și jumătate pe zi, pe care și-o împarte el cum vrea. Pentru unii o fi mult, sau chiar foarte mult, pentru alții prea puțin. Pentru el e numai bine. Evident că, există și zile în care timpul ăsta se dilată, suntem oameni cu slăbiciuni, dar astea sunt excepții, vreau să cred, cum, la fel de bine, sunt zile în care nu aprindem televizorul deloc. Când mai sunt cam zece minute rămase din tim

Despre tine a aflat între timp toată lumea. Nici nu era greu, de fapt. Mi te-ai prelins sub piele Un pic mai mult, în fiecare zi, Prin vorbe și priviri, ce-au devenit amintiri împreună. Și au trecut așa luni, și-apoi ani Ce s-au făcut mulți Încât nici nu mai știu, parcă, timpul dinainte. E bine așa, învelită în tine,  Mi-a trecut prin minte, În timp ce-mi lipeam palmele reci De ceașca fierbinte Si-mi aduceam aminte de lucruri împreună, ce s-au întâmplat demult. Și parcă, totuși, doar deunăzi. Despre tine a aflat între timp toată lumea. Nici nu e de mirare Nici măcar eu nu mai știu, parcă, timpul dinainte.