galben e culoarea mea preferată

Astăzi a fost o zi cu mult soare. Am ieșit  ca niște gâze la lumină, după multe luni reci și triste și ne-am bucurat de galbenul străzilor. Orașul era plin cu oameni. Unii, așezați pe trepte de beton încălzite de soare, se bucurau de căldura aerului și de forfota peisajului, alții  adăugau foșnelii generale sunete de tacâmuri și porțelan savurându-și prânzul târziu, alții doar luau la pas străzile vechi.

Ne-am luat de mână și ne-am amestecat în mulțime. Aerul era viu, amorțeala rece care încremenise orașul cu doar câteva zile în urmă era complet uitată. Cântau muzici pe străzile pline,  copilul mic s-a oprit din mersul lui ataxic și a început un dans,  numai să nu lase cântul să se irosească degeaba. Am râs. Mi-a venit și mie să dansez în stradă,  dar mi-am oprit impulsul, sunt adult doar,  iar adulții își pierd uneori curajul de a simți nestingheriți viața. Așa că m-am uitat cu drag la ea, de mi s-a lipit și mai mult de inimă. Copilul mare s-a rezemat de balustrada podului, urmărind rațele jucăușe, ce deranjau albastrul întunecat al râului.
-Uite, mama, rațele! îi străluceau ochii, iar eu mă minunam de firescul cu care găsește oricând bucurie în viață.

Mi-au plăcut și mie rațele, mi-au adus aminte de bunici, în curtea cărora se plimbau cândva și câteva rațe cu pene colorate. Ce mult e de-atunci. Azi sunt aici, în orașul ăsta plin de oameni străini, la mulți kilometri distanță,  cu el de mână și cu copiii noștri în brațele noastre, cu soarele încălzind-ne pielea albă și foșnet de primăvară în urechi.

Am rătăcit câteva ore pe străzi nemaiumblate de noi patru, împreună. La un colț de stradă, ne-am oprit în fața unui geam mare și ne-am pironit ochii înăuntru,  la vitrina plină cu forme și culori vii, aranjate toate impecabil. Nu am rezistat ispitei și am împins ușile înalte și grele ale patiseriei, lăsând-ne ademeniți de mirosul de zahăr și ciocolată.  Am ales fiecare după poftele lui și le-am primit ambalate în cutii albe și frumoase de carton. Cu mâinile pline, am împins din nou ușile mari și ne-am trezit din nou în stradă, al cărei galben fierbinte se mai domolise puțin, soarele nu mai era nici el la fel de rotund și dădea a plecare printre acoperișurile înalte.  Am pornit spre mașină. Forfota se mai astâmpărase, cei mai mulți se îndreptau și ei spre case. 

Am deschis cutiile albe pe masa din sufragerie. Dulceața prăjiturilor ni se topea în gură, iar nouă ne străluceau ochii. Parcă eram și noi copii, așa cum n-am mai fost demult,  dar cu copiii noștri alături, complici.

A fost o zi veselă azi, cu mult galben în ea, iar galbenul e culoarea mea preferată.