cu mintea aiurea

Oamenii își spun povești. Oamenii iubesc, Oamenii se ceartă, Alteori se țin de mână Și se sărută tandru, Ori plâng cu pumnii strânși În neputința resemnării. Oamenii aduc pe lume oameni noi, Au grijă de ei Și cred că le dau iubire Nu văd însă, că la schimb Le scurtează drumul spre de desăvârșire. Oamenii cred că știu multe Și că trăiesc în certitudini Când nimic nu e mai pieritor Când te lași furat de platitudini. Oamenii trăiesc în grabă De frică că le va trece viața Când asta e cea mai de fără minte cale Ca să rămâi cu inimile goale. Oamenii se amăgesc în viață. Trăiesc fără să fie Știu fără să priceapă Iubesc cu siniubire și trufie Sfârșesc fără să înceapă. sursă foto: unsplash.com

Ne e frică de mâncare. Ne e teamă să nu greșim și astfel ajungem să ne împotmolim în frică. Iar când ești acaparat de teamă, nu mai gândești liber și curat; mie așa mi se întâmplă. De-asta, când simt că se îmbulzește nesiguranța în mine, încerc să-i scap din strânsoare și mă apuc de cu totul altceva. După ce se liniștește emoția, capul mi se limpezește și pot gândi obiectiv, fără menghina fricii. Câte grame de proteine, carbohidrați și lipide trebuie să consumăm zilnic? Știm formule la modul general, dar nu poți aplica aceeași formulă pentru fiecare individ în parte, având în vedere că suntem atât de diverși ca vârstă, sex, constituție, masă musculară, arderi metabolice și câte și mai câte. Și acum, serioși să fim, dar cine are timp să numere calorii și gramaje când zilele sunt pline vârf? Și nici n-ar trebui să o facem, fiindcă viața normală nu se împiedică în calorii și grame de carne și carbohidrați. Dar avem o altă unitate de măsură, mereu la îndemână, numită bun simț, iar dacă țin...

Am învățat că nu poți iubi și răni în același timp, că iadul și raiul nu se trăiesc după, ci în timpul vieții, că fericirea o poți avea doar căutând-o în tine și nu în alții. Am învățat și că zbuciumul din oameni încearcă să se liniștească rănind, că ura se naște din lipsă și bucuria din abundență. Am învățat că oamenii vor avea mereu păreri, dar ele nu reprezintă adevărul, ci doar reflecția propriilor crezuri. Am învatat că îmi sunt datoare să-mi aleg singură oamenii pe care-i vreau lângă mine și că tot ceea ce trăiesc e consecința alegerilor mele. Am învățat că sunt, totuși, situații care vin peste mine din întâmplare, dar nu trebuie să las întâmplarea să-mi dicteze acțiunea, ci să aleg mereu conștient și asumat și să nu-mi ascund frica sub scutul fatalismului. Am învățat că există frumos, blândețe și bunătate în oameni, iar ele sunt singurele care nasc bogăție; să mă las trasă în firul vieții acolo unde le simt, fiindcă doar hrănindu-mă din ele pot seca lipsuri. Am învățat că ne naș...

Nu vreau să mă lupt cu tine, Vreau doar să te iubesc. E tot ceea ce îți pot oferi azi Fiindcă unde vom fi mâine Rămâne încă o taină pentru amândoi. Așa că din toată furia, egoismul sau gelozia Cu care îți pot otrăvi sufletul Și care știu sigur că doar o să ne despartă, Aleg să-ți dau iubirea. Ea e singura care a reușit Să ne țină până acum împreună.