frica e mama neputinței

Ne e frică de mâncare. Ne e teamă să nu greșim și astfel ajungem să ne împotmolim în frică. Iar când ești acaparat de teamă, nu mai gândești liber și curat; mie așa mi se întâmplă. De-asta, când simt că se îmbulzește nesiguranța în mine, încerc să-i scap din strânsoare și mă apuc de cu totul altceva. După ce se liniștește emoția, capul mi se limpezește și pot gândi obiectiv, fără menghina fricii.

Câte grame de proteine, carbohidrați și lipide trebuie să consumăm zilnic? Știm formule la modul general, dar nu poți aplica aceeași formulă pentru fiecare individ în parte, având în vedere că suntem atât de diverși ca vârstă, sex, constituție, masă musculară, arderi metabolice și câte și mai câte. Și acum, serioși să fim, dar cine are timp să numere calorii și gramaje când zilele sunt pline vârf? Și nici n-ar trebui să o facem, fiindcă viața normală nu se împiedică în calorii și grame de carne și carbohidrați.

Dar avem o altă unitate de măsură, mereu la îndemână, numită bun simț, iar dacă ținem cont de ea, știm singuri cât să mâncăm din fiecare. Corpul ne spune, mintea ne spune, iar noi știm asta, numai că ne astupăm urechile și ne facem că n-am știut, n-am auzit.

Majoritatea medicilor pe care i-am citit și ale căror recomandări le-am încercat mai întâi pe mine, spun că măcar 80% din ceea ce mâncăm ar trebui să fie chestii bune, hrănitoare, iar de restul de 20% putem să ne facem de cap. Am aplicat formula asta și la pacienții mei, iar cei care s-au ținut de treabă și au rămas consecvenți și-au reglat tensiunea, au scăzut în greutate, și-au scăzut colesterolul și trigliceridele și și-au îmbunătățit glicemiile.

Dar ce înseamnă chestii bune și hrănitoare? Problema modului în care am ajuns să mâncăm noi ca societate este că mâncăm hipercaloric, dar sărac nutritiv, mâncăm prea mult gătit și prea puțină hrană vie. Rezultatul este o societate suprahrănită dar înfometată. Un paradox, nu? Dar doar schimbând paradigma putem schimba efectul. Mâncarea bună este cea care ne hrănește cu vitamine, minerale, enzime, antioxidanți, grăsimi bune, carbohidrați și proteine de calitate, adică o mâncare deloc sau doar foarte puțin procesată așa cum sunt toate frunzele verzi, legumele, fructele, cerealele integrale, nucile și semințele, leguminoasele, nimic ieșit din comun, practic e același fel de mâncare cu care se hrăneau bunicii noștri. Prin excludere, știm automat și din ce ar trebui să consumăm mai puțin sau mai deloc: mâncare supraprocesată, zahăr, dulciuri, sucuri, produse de patiserie, mezeluri, chipsuri. Dacă folosim proporția asta, aproape nici nu mai contează câtă carne și brânzeturi consumăm, fiindcă fibrele, enzimele și mineralele ne sunt asigurate. Dar orientativ, o porție cu bun simț de două-trei ori pe săptămână ar fi suficientă.

Eu cred că ne împiedicăm prea mult în niște chestii irelevante de genul dacă să mâncăm sau nu carne, suntem vegani, vegetarieni sau ovo-lacto-ceștiueumaice, când, de fapt, mai important e ceea ce mâncăm pe lângă. Câte legume și fructe proaspete consumăm face diferența la nivel de micronutrienți, adică enzimele, vitaminele, mineralele și antioxidanții de care corpul nostru dispune pentru a-și îndeplini funcțiile de zi cu zi.

Dacă suntem doar puțin atenți în jurul nostru, natura ne arată singură, prin felul în care a așezat la dispoziția noastră, din ce și cât să consumăm. Cu cât ceva este mai ușor de accesat și gata pregătit pentru ingerat, din felul acesta de produse ar trebui să mâncăm cât mai mult; gândiți-vă cât de ușor putem ajunge la salate, legume și fructe. Cu cât trebuie să le limităm consumul, produsele capătă învelișuri, coajă, trebuiesc pregătite termic sau măcinate, și mă gândesc aici la nuci, semințe, leguminoase, cereale, carne.

Să nu uităm însă și de mișcare, fiindcă și aici ne împotmolim în abonamente la sală când mișcarea e ceva ce ar trebui să integrăm firesc în rutina noastră zilnică. E bine dacă reușim măcar o jumătate de oră de exerciții cardio sau niște ture de alergat prin parc, dar dacă nu se poate, mersul pe jos sau urcatul scărilor sunt mereu la îndemână și ar fi suficiente dacă le-am face regulat și consecvent.

Nu fiți temători, asta voiam să vă spun. Credeți în voi și în bunul simț care ne șoptește tuturor în ureche când am întrecut măsura, când devenim neglijenți și nepăsători cu noi înșine. Cu toții știm asta, fiindcă altfel nu ne-am mai mustra atât atunci când alegem împotriva noastră. Dar e mai simplu și comod uneori sa ne lăsăm trași în firul vechilor obiceiuri, cumulând ,însă, o grămadă de frustrare. Noi știm când acționăm împotriva firii noastre. Știm, dar nu vrem să spunem cu voce tare. Dar când găsim puterea de a ne privi sincer, cu iubire și nu cu dojană,  teama dispare și crește curajul. Atunci nu mai trăiești speriat de calorii, carențe nutriționale sau teorii cu semiadevăruri, ci înveți să te asculți și să te simți pe tine, și să trăiești în propriul adevăr.

sursă foto: unsplash.com