Cina cu Picasso

Daca sunteti in cautarea unei lecturi de vara, va recomand Cina cu Picasso. Romanul va va duce direct in vacanta, e un mix perfect de iubire, arta si cuisine francaise. Camille Aubray reuseste sa creeze in detaliu o poveste pe marginea Femme à la fenêtre, un tablou pictat de Picasso prin 1936, in perioada in care se afla in Juan-les- Pins, cand cauta intimitate incognito pe Riviera franceza. E un joc al intrigilor care te tin in suspans, iubirea e pasionala cum numai un artist o poate face iar retetele te fac sa te lingi pe degete. Nu o sa divulg povestea, dar daca iubiti detaliile, mancarea buna si iubirile patimase, acest roman le imbina pe toate intr-o scriere aerisita si usor de digerat.

                   
Eu nu am o simpatie deosebita fata de Picasso, chiar din contra. Citind cate ceva despre viata lui, e imposibil, femeie fiind, sa dezvolti o simpatie pentru acest copil rasfatat, care desi glorifica in panzele lui femeile iubite,  le-a adus prin jocul lui de-a iubirea aproape de nebunie. A reusit sa le descompuna sufletul in realitate, asa cum facea pe panza in tablourile sale.

                          

Modul in care Camille Aubray a reusit sa nuanteze prin grija pentru detalii, prin felul in care a stiut sa transmita emotia  mi-a aprins curiozitatea de a descoperi mai mult in panzele lui Picasso. Si cum intotdeuna e bine sa fii omul potrivit in locul potrivit, am profitat de coincidenta de a ma afla in vacanta chiar in Spania. Si nu oriunde ci chiar in Malaga, orasul natal si locul in care Picasso si-a petrecut primii 14 ani din viata. Asa ca am dat fuguta la Museo Picasso de Málaga, in cautarea tablourilor semnate cu 1936, Juan-les-Pins. Am gasit doar niste portrete ale Dorei Maar si Marie-Thérèrse care coincideau perioadei respective, dar niciunul din cele mentionate in carte. Colectia de aici a fost destul de restransa, cea mai mare parte a tablourilor fiind expusa in Museu Picasso din Barcelona.

Cu atata soare in jur si oameni care iubesc sa traiasca, e destul de greu sa nu cazi prada boemului si sa nu-ti doresti sa devii si tu un mic artist. In Nerja, un orasel turistic de pe Costa del Sol, din Provincia Málàga, am lasat artistul din noi sa iasa la suprafata in cadrul unui curs de pictura de vreo doua ore, sub inspiratia unui pahar de vin si snacksuri traditionale. Pe terasa unei case, deasupra agitatiei din oras, sub inpiratia cerului alb si al marii albastre, al florilor Bougainvillea catarate spre soare si a palmierilor inalti am devenit pentru putine ore artisti.

Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămână un artist şi după ce va creşte. spunea insusi Picasso. Cam asta am reusit eu sa salvez din copilul din mine. E o parte din peisajul pe care-l  vedeam de pe terasa, privind peste umar. A fost un sentiment frumos sa te pierzi intr-un joc pe o panza alba, fara linii pretrasate si reguli de urmat. De fiecare data cand il privesc ma gandesc ca, in tara lui Picasso, la ora cinei, am lasat copilul din mine sa fie din nou liber.