poezie

 


Mi se desprind oameni din viață
Chiar de încerc să îi țin strâns de mână
E prea puțină forța asta
Ca să îi fac să mai rămână.

Ai fost mereu în gândul meu,
Chiar ți-am vorbit și despre asta
Crezând că toată spaima mea
Te va opri în lumea asta.

Dar exista un drum al tău
De care nici tu nu știai
Eu știu că de ai fi putut altfel,
Tu durerea ne-o cruțai.

Dar tu nu ești în depărtare
Simt. Ești aici lângă mine,
La o întindere de clipă,
Purtat pe veci la noi în inimi.

Comentarii

  1. Frumoase versuri Cristina! Știu că doare tare, durerea se va atenua , dar nu va dispărea niciodată. Tatăl tău vă va veghea, de acolo, de sus. Dumnezeu să-i dea odihnă veșnică! Te îmbrățișez!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri

Hipocrate știa deja