Hipocrate știa deja

 

Nu vi se pare și vouă că lumea asta a devenit greoaie? Mă uit la oameni în jurul meu și mi se pare că parcă nu ne mai pricepem să gândim și să simțim lucrurile într-un mod firesc, cu intuiția  nu prea mai știm ce să facem, așa că o lăsăm pe tușă.

E bună fasolea? Dar ciupercile? E bine să le mâncăm? Nu, nu mănânc carne, dar mănânc muuuultă brânză, de fapt nu pot trăi fără brânză. Și oricum, nemâncând carne, trebuie să îmi iau proteina de undeva, nu? Dar cum e cu  fructele? Oare sunt bune? Nu au prea mult zahăr? 

Acestea sunt întrebări pe care le primesc la cabinet în momentul în care deschid subiectul nutriției, în încercarea de a rezolva o problemă pornind de la bază și nu sărind imediat cu o rețetă pentru un medicament. Mărturisesc că am rămas surprinsă să observ cât de complicat se vede pentru unii treaba asta cu alimentația corectă. Și îmi vin în minte imediat bunicii mei, oameni simpli, care nu ar fi găsit nicicum noimă unor asemenea întrebări și ar fi știut intuitiv din ce ar trebui să mănânce mai mult și din ce mai cumpătat.

Dar noi am pierdut cumva simțirea asta. Ne așteptăm mereu la răspunsuri complicate, ne autosabotăm de multe ori lăsându-ne mintea să perinde printre aceleași circuite neuronale, fără pic de atenție la semnalele corpului nostru. Astfel, mâncăm pe grabă sau pe apucate, preocupați doar să băgăm ceva în stomac, dar lipsiți de conștiența a ce și cât mâncăm. Mâncarea s-a transformat în ceva complex, greu de organizat, mâncăm în combinații greoaie și amestecuri cu de toate, speriați ca nu cumva să sfârșim în carențe alimentare, și mai ales, marea frică că nu mâncăm suficientă proteină. Dar ne îmbolnăvim din prea mult și fără măsură, fără atenție la valoarea nutritivă a alimentelor, iar carențele apar tocmai din această cauză.

Trăim într-o societate supraalimentată, cu mâncare peste tot, prea multă și de toate felurile, noi cumpărăm în neștire, mânați parcă de frica care s-a inserat în noi cândva și care nu ne lasă în pace, că vom rămăne nemâncați, ignorând complet bunul simț al măsurii care făcea parte cândva din reperele noastre.

Acum mai bine de două mii de ani în urmă, Hipocrate știa deja că starea noastră de sănătate e direct legată de alimentație. "Fie ca hrana să-ți fie medicament și medicamentul hrană", sunt vorbele lui. Dar noi ce facem? Mâncăm aiurea, iar apoi înghițim medicamente într-o încercare irațională de a ne recupera sănătatea. Prea puțini sunt dispuși să schimbe obiceiuri alimentare care nu le fac bine și să rezolve problema de la punctul ei de plecare.

Adevărul e că ne place confortul, urâm schimbările și credem că dacă trebuie să renunțăm la anumite obiceiuri (da, tocmai acelea din cauza cărora suntem nevoiți să înghițim medicamente), calitatea vieții noastre ar avea de suferit. Ăsta e genul de mentalitate care îmi dă cea mai mare bătaie de cap în meseria pe care o fac. Pentru mine însă, calitatea vieții are o altă valoare și e egală cu starea de armonie pe care o simt în mine. Și aici e clar că migrenele, alergiile, durerile articulare și balonările nu au ce căuta.

În lumea asta ce curge pe repede înainte, noi uităm ceva esențial. Mâncarea ne-a fost dată pentru a ne hrăni corpul, adică a-i furniza nutrienți (vitamine, minerale, enzime și macronutrienți de calitate) și nu pentru a-l îndopa cu calorii. Dacă ținem cont doar de ideea aceasta, lucrurile devin dintr-o dată foarte simple. Nu mai avem astfel nevoie nici de experți, nici de cursuri de nutriție, nici de diete aiurea.

În fiecare zi vorbesc cu oameni care se plâng de lipsă de energie, tulburări de somn, de migrene, balonări sau dureri articulare. Sau sunt oameni cu multe kilograme peste ceea ce ar trebui să însemne greutatea lor optimă. De fapt, toate aceste simptome nu sunt decât semnale ale corpului că el se află în dezechilibru. Iar dacă rămânem ignoranți acestor semnale, că deh, cam toți se simt așa, în timp, aceste dezechilibre se vor croniciza și pot duce la boli diverse. Eu cred că toate bolile au punctul de plecare aici, în acest dezechilibru cronic.

Mâncarea ar trebui să fie simplă, cât mai aproape de starea ei naturală. În schimb însă, majoritatea alimentelor de bază pe care le consumăm sunt alimente super und supraprocesate: paste, pâine și produse de patiserie, mezeluri, lactate, zahăr, care aduc toate un aport caloric mare, dar au un indice nutrițional mic.

Eu am cinci reguli de bază, nimic greu și nici împotriva firii, ci principii ce țin cont de fiziologia corpului și care optimizează funcționarea lui.

Uite, mai întâi, alegeți alimente cât mai aproape de forma lor naturală și ignorați produsele procesate.

M-a întrebat zilele trecute un pacient care este cantitatea de zahăr rafinat pe care avem voie să o mâncăm. Zero este răspunsul sănătos. Zahărul nu există în natură, nu în forma asta rafinată și fără vlagă nutrițională. La fel de bine nu avem nevoie nici de dulciuri, prăjituri, sucuri și băuturi carbogazoase, salamuri și margarină. Când aveți poftă de ceva dulce alegeți mereu un fruct, oricare ar fi acela. Întotdeauna gândiți-vă la încărcătura nutrițională a alimentului pe care îl mâncați. Dacă ar fi să comparăm, de exemplu, o linguriță de dulceață cu un fruct, chiar și o banană dulce, întotdeauna câștigă fructul. De ce? Pentru că cea dintâi e plină de zahăr procesat, e lipsită de fibre și vitamine din cauza fierberii prelungite, are zero enzime, deci o grămadă de calorii goale. Banana în schimb, chiar dacă ne oripilăm că ar fi plină de calorii, are o mulțime de fibre, vitamine, minerale, enzime, așa cum au toate fructele și legumele proaspete, și o mulțime de microelemente, puse de mama natură împreună astfel încât absorbția lor să se producă optim.

Apoi, începeți fiecare masă cu o salată de crudități. În primul rând, veți consuma astfel multe fibre care, prin acțiunea lor mecanică, vor curăța pereții intestinali și vor stimula peristaltica intestinală, ceea ce se traduce întrun tranzit intestinal sănătos. Un alt avantaj e acela că fibrele încetinesc absorbția de glucoză, împiedicând astfel vârfuri de hiperglicemie, care automat sunt urmate de căderi glicemice în sânge, care sunt cele ce ne cauzează nouă pofta de dulce și lipsa energiei. Și se mai întâmplă încă ceva valoros aici; atunci când sunt consumate pe stomacul gol, legumele și fructele beneficiază de o absorbție optimă a vitaminelor și mineralelor pe care le conțin, din simplul fapt că nu au alte alimente care să interacționeze și să perturbe digestia lor. E ceva ce are legătură cu timpii de digestie și pH-ul gastric. Iar când mai pui și faptul că toate fructele și legumele vin cu aport propriu de enzime, absolut necesare unui organism viu, corpul nostru poate economisi din rezervele enzimatice proprii, care vor putea fi folosite astfel pentru alte funcții importante, ca întărirea sistemului imun, reînoirea celulară, distrugerea celulelor deteriorare sau anormale și multe altele.

După ce v-ați format obiceiul de a începe fiecare masă cu o salată de crudități, acordați atenție și cantității de grăsimi pe care o consumați. E important să reducem grăsimile saturate și pe cele trans din alimentație. Ca regulă generală, produsele de origine animală vin la pachet cu colesterol, plantele însă nu.

Haideți să vă spun ceva și despre produsele lactate și brânzeturi. Gândiți-vă doar la câtă grăsime concentrată și câtă sare există într-o felie de brânză. Muuuultă. Și nu e vorba doar de caloriile multe și de cantitatea de colesterol ci și de aportul mare de hormoni, factori de creștere și antibiotice pe care le introducem în corpul nostru prin fiecare pahar de lapte sau felie de brânză. În plus, cazeina, care e proteina din lapte, are o masă moleculară mult mai mare față de cea din laptele matern, cel potrivit până la o anumită vârstă sistemului nostru digestiv, iar asta o face greu de digerat. Și uite așa, când nu ținem nici aici cont de măsură și le consumăm zilnic, ne trezim cu balonări, constipație, migrene, alergii, otite la copii și infecții respiratorii mai dese, dureri articulare, acnee și colesterol crescut. Si poate chiar și kilograme în plus.

Ca în toate, măsura este importantă. Produsele de origine animală nu trebuie consumate în cantități industriale, nu în fiecare zi, ci cu bun simț, cam de două ori pe săptămână. Iar dacă aveți cumva temerea carenței de calciu, surse mult mai bune sunt plantele verzi și portocalii, leguminoasele, cerealele integrale, nucile și semințele.

Este important și să alegeți mereu varianta integrală atunci când aveți posibilitatea. Veți beneficia astfel de toate proprietățile unul aliment complet și nu veți ingera doar calorii goale. Mergeți pe varianta asta atunci când cumpărați pâine, paste, orez, consumați fructul integral în loc de suc, măslinele și semințele în loc de uleiuri, carnea în forma ei naturală ( dar gătită :))) în loc de mezeluri.

Iar ca bonus, săriți din când în când câte o masă, adică postiți (măcar) intermitent. Mâncăm prea mult și prea des, ceea ce face ca sistemul nostru digestiv să fie (aproape) continuu ocupat cu digestia alimentelor. Digestia este un proces care folosește mai întâi energie, și doar apoi, când ea este terminată, poate oferi energie. Dar dacă corpul nostru este mereu ocupat cu digestia, nu-i mai rămâne energie suficientă pentru alte funcții importante pe care organismul nostru le are de îndeplinit.

Să știți că nu trebuie să fim perfecți și nici nu există alimente, oricât de procesate ar fi ele, la care trebuie să renunțăm pentru totdeauna. Pentru că nu excepțiile sunt cele care stabilesc regulile jocului, ci ceea ce facem în fiecare zi.

Orice schimbare ne îndeamnă să ieșim din zona noastră de confort, iar asta e un lucru bun. Atunci când reușim să pășim mai departe de linia limitelor noastre, devenim conștienți de forța din noi și de faptul că toate alegerile pe care le facem în viață sunt în puterea noastră. Că nu suntem victime ci noi deținem autoritatea deciziilor referitoare la viața noastră. 

Când ajungem să conștientizăm acest lucru atunci știm că suntem mai presus de viciile și obiceiurilor noastre. Avem nevoie doar de o țintă. Iar pentru a ajunge la ea, nu trebuie decât să rămânem perseverenți și loiali alegerilor noastre.