cu mintea aiurea

Sunt zile și zile... Unele în care mi se face un dor nebun de tine Și altele în care te-am uitat. Unele în care mă simt la marginea lumii Și altele în care nu mă îndoiesc deloc de mine. Vin, uneori, zile cu parfum de tei prin ele, Ce mă mângâie pe dinăuntru și mă fac să mă simt acasă Și altele ce-mi deschid hăuri sub talpă, Iar mie mi se face frică că nu am prăjini care să mă țină. Sunt zile și zile... Unele bune și limpezi Și altele în care uit că te-am uitat.

Sunt oameni care cred că vulnerabilitatea îi transformă în oameni slabi. Că a vorbi deschis despre propriile-ți emoții îți deschide carnea și îți lasă inima slabă și fricoasă în fața celorlalți, că devii un om temător, oarecum aflat la mila celorlalți. Nu știu cum s-a făcut dar în ultimele săptămâni am ajuns să filozofez cu diverși oameni exact pe tema asta. Unul dintre ei mi-a spus că l-a uimit faptul că pot să vorbesc deschis despre emoții și despre aspecte pe care eu le consider a fi vulnerabile, și totuși, să transmit putere și nu slăbiciune prin asta. Îl am exemplu pe tata. Tata ne-a vorbim mult despre emoții, l-am văzut simțindu-le fără să se ascundă de asta. Tata lăcrima la filme, scria și recita poezii, cânta romanțe, ne lua în brațe spunându-ne că ne iubește, iar în același timp trata animale mari, puternice, se apropia de ele fără frică și le domina prin prezență, chiar dacă nu era un bărbat înalt de 2 metri. Nu îi era frică să își spună punctul de vedere, nu-l interesa cum l...

Oamenii se nasc buni, Doar că uneori uită asta. Viața e plină de frumos și de lucruri bune Nu prea scriem despre ele, La știri sau la televizor vorbim mult despre cele rele, Oamenii stau și ascultă Și zic că îi obosește viața Când, de fapt, îi obosește netrăirea ei, Renunțarea, visul stins și teama de a încerca Și poate încă altele ce vin din frica de credință. Viața nu e prinsă între pereții casei mele. Începe undeva sub pielea mea, În vorba pe care o împart cu tine Și uneori tocmai acolo unde se sfârșesc limitările mele. Recunoștința e încredere în viață, - Așa scrie într-o carte - De-acolo începe fericirea și se stinge frica. Mie îmi plac cărțile și înțelepciunea din ele Și ochii oamenilor buni. Nu mi-e frică de frică, Nici de rai sau iad - știu că nu există, Doar emoții în noi care ne duc într-acolo. Dar oamenii se nasc toți buni, În viață e plin de frumos și de lucruri bune Nu ascult televizorul, pun doar muzică tare în căști. Îmi plac ochii oamenilor și p...

  Când vine vorba de mișcare, mulți dintre noi trăim vieți destul de monotone. Petrecem mult timp șezând fie în mașină, fie la birou. Știm cu toții că mișcarea este sănătoasă, dar nu prea rămâne timp și pentru asta în viața noastră complicată. Prin mișcare putem încetini procesul de îmbătrânire, dar asta doar dacă ne ținem de ea, dacă ne mișcăm regulat, în fiecare zi, nu neapărat prin mers la sală sau alergat maratoane, știu, e complicat, ci mai degrabă integrând mișcarea în rutina noastră de zi cu zi: bicicletă în loc de mașină, urcat scări în loc de luat liftul, mers pe jos cât de mult putem, măcar 20 de minute de aerobic, jogging sau stretching, sau poate jucat leapșa cu copiii. Avem peste 600 de mușchi în corp, iar ei sunt cei ce susțin structura noastră osoasă, de starea lor depinde postura noastră, echilibrul, starea oaselor noastre și fragilitatea noastră ca indivizi. Dar mușchii lucrează doar atunci când îi solicităm. În lipsa exercițiului fizic, ei slăbesc și se atrofiază....

La treizeci de ani îmi era teribil de frică că îmbătrânesc. Știu acum și de ce. Trăiam prea mult după repere ce nu aveau de-a face cu mine și prea puțin conștientă de ceea ce se întâmpla în interiorul meu. Conta ceea ce spuneau ceilalți, ce credeau ceilalți, era important să dovedesc că știu și că pot, că nu sunt slabă și vulnerabilă. Așa credeam că trebuie să umbli și prin meseria asta, în care e încă destul de greu să răzbați ca femeie, mai ales dacă le vrei pe toate, și familie, și carieră, și să păstrezi în tine grația de a fi femeie. Am vrut să dovedesc că pot, de ce oare nu era de-ajuns că știu asta, de ce mereu aceeași nevoie de a simți din guri străine că sunt de ajuns... În toată această bâjbâială, a fost o vreme în care m-am pierdut. Am simțit asprimea epuizării, felul acela în care se stoarce viața din tine, când îți simți genunchii moi și multă îndoială de sine, te simți doar un impostor, temător ca nu cumva secretul tău să fie descoperit și toată strălucirea ta să dispară....

Când vine vorba de schimbarea stilului de viață, mâncarea este aspectul asupra căruia putem interveni cel mai repede, nu știu dacă și cel mai ușor, însă efectele pozitive le putem resimți destul de repede. Chiar în acest moment putem decide să renunțăm la consumul de produse supraprocesate, să renunțăm la câteva din mesele cu produse animale și să le înlocuim cu legume, cum tot imediat putem alege să înlocuim chipsurile sau grisinele cu nuci și semințe și dulciurile cu fructe. Dar despre toate lucrurile astea am scris de atâtea ori aici și nu vreau să vă mai irosesc timpul, sigur le cunoașteți bine deja. Vreau, în schimb, să vorbesc mai mult despre  efectul pozitiv al restricției calorice, postul - așa cum îl cunoaștem noi, asupra sănătății și tinereții noastre. Nu știu de ce, dar oamenii trăiesc cu frica că nu mănâncă suficient. Unii văd ca fiind o problemă faptul că sar peste micul dejun, alții că mănâncă doar două mese pe zi și nu respectă cele trei mese regulate ale zilei, dacă...