anul meu 2021

Nu sunt un om al bilanțurilor. Nu mi s-a întâmplat încă niciodată pană acum să iau un pix şi-o foaie de hârtie şi să aștern la liniuță ceea ce a fost bine sau nu, ceea ce am reușit  sau ceea ce va urma. Nu-mi place să-mi împart  viața în coloane, în reușite şi eșecuri. Se zice, însă, că e un exercițiu bun să-ti faci din când în când socoteala, ca să știi cam pe unde stai.

Dacă ar fi  totuși să trag linie sub tot ceea ce am trăit în ultimele 365 de zile, sunt bine. A fost un an frumos, plin, în care am dormit puțin, dar am şi visat mult, cu griji, care s-au înghesuit multe acum, spre sfârșit şi pe care sper că le-am curmat. Un an provocator în care am avut timp să (mă) observ, în care am fost mai puțin ursuză cu mine şi m-am iubit mai mult. Mi-am cumpărat pantofi şi cercei şi cărți multe, chiar dacă nu le terminasem încă pe celelalte, de anul trecut. M-am străduit să fac sport, am băut cafea bună şi am descoperit cea mai buna prăjitură cu ciocolată.

Începutul de an ne-a completat ca familie. Suntem patru acum, ne-am acomodat, e ca şi cum am fi fost așa dintotdeauna. Sunt foarte recunoscătoare pentru toate astea, pentru acești copii, care sunt mult mai mult decât mi-am închipuit eu vreodată şi pentru omul de lângă mine, care se pricepe atât de bine să-mi fie şi prieten. 

In anul ăsta am redeschis prietenii vechi, m-am întâlnit cu oameni dragi pe care nu-i mai văzusem de mult şi am trăit ocazii care mi-au  confirmat că am oameni faini lângă mine.

Ce mi-as fi dorit altfel? Să putem călătorii mai mult, să o pot îmbrățișa pe soră-mea, nu doar să ne vorbim la telefon, să stau mai mult cu cei dragi ai mei, fără  presiunea timpului şi distantei, să citesc mai mult. Si poate mai multă pace în jur şi bucurie în oameni.  

Pentru anul care vine nu-mi doresc decât sănătate, pentru mine şi toți ai mei. Asta vă doresc şi vouă, din belșug. Fiindcă atunci când nu e, totul e derizoriu.