niște lucruri nu prea bune pe care le am de spus despre produsele lactate

Încerc să rămân reținută când vine vorba despre consumul de carne sau ouă. Elanul cu care vorbeam la început despre alimentație s-a mai domolit pe drum, după ce am înțeles că alegerile pe care le face cineva, de orice natură ar fi ele, nu sunt treaba mea. Responsabilitatea mea, în primul rând ca medic, este să ofer cu cea mai bună intenție cunoștiințele și expertiza mea  oamenilor interesați, restul rămâne alegerea și responsabilitatea celui care primește informația.

Toate recomandările pe care le fac în articolele mele nu se referă la excepții, ci la ceea ce ar trebui să facem în fiecare zi. Dacă mâncăm o înghețată o dată la două săptămâni sigur nu vom face diabet,  cum nici o porție de cartofi prăjiți o dată pe lună sau un grătar din carne roșie consumat la masa de Crăciun în familie nu ne va declanșa instantaneu un infarct miocardic sau un cancer de colon. Sigur că exagerez puțin, dar vreau să scot în evidență faptul că nu excepțiile sunt de vină atunci când apar simptome și boli, ci faptul că transformăm ceea ce ar trebui să fie excepție în obișnuință. 

Singurul subiect la care rămân însă ( aproape) categorică când vine vorba de beneficiul lor sunt laptele și produsele lactate. Sunt multe studii la ora actuală făcute pe subiectul ăsta, am citit mult pe tema asta, am experimentat pe mine și am observat îmbunătățiri în oamenii care au scos lactatele din alimentația lor. Toate lucrurile astea la un loc mă fac să pot susține faptul că lactatele nu ar trebui să facă parte din alimentația oamenilor.

Poate vi se pare extrem să spun asta, fiindcă am dezvoltat (aproape) cu toții o mare iubire și pasiune vis-a-vis de produsele lactate, mai ales că ni s-a tot spus de când am  apărut pe lumea asta, cât de minunate și sănătoase sunt, o etichetă care s-a lipit atât de tare de ele, încât avem sentimente de neîncredere și teamă să renunțăm la ele.

În copilăria mea am băut lapte de vacă, mâncam smântână pe pâine și adăugam smântână aproape pe orice mâncare, mâncam sandwishuri cu cașcaval sau telemea, sau le presăram în strat cât mai gros pe aproape orice fel de mâncare. Vorba mamei unei prietene de-ale mele, și pe o cizmă, dacă pui smântână, e bună. Dar tot în copilăria mea am avut în mod repetat amigdalite care au făcut necesare injecții cu Penicilină și Moldamin, apoi furuncule pe piele care apăreau din senin și o foliculită pe brațe și coapse, nimic grav, dar suficient de inestetic încât să nu-mi prea doresc fuste scurte și brațe la vedere. O dată, la săniuș, m-am lovit la spate suficient de tare încât șezutul să devină o poziție inconfortabilă și dureroasă, asta după ce sania s-a oprit brusc într-un mușuroi. Durerea acută a dispărut după o vreme, ceea ce era și de așteptat, problema care a rămas a fost aceea că, dacă eram nevoită să petrec perioade mai lungi în șezut, de exemplu în mașină sau călătorii cu trenul, durerea aceea recidiva destul de pregnant.

După ce am renunțat la consumul de carne, acum vreo 14 ani, m-am simțit grozav, plină de energie, cum nu m-am simțit vreodată. De fapt, scosesem nu doar carnea din alimentație ci toate produsele de origine animală, compensând cu legume si fructe de toate felurile, nuci, semințe, ciuperci și leguminoase. Atunci am văzut cât de limitate fuseseră alegerile mele până atunci și câte opțiuni bune aveam, de fapt, la îndemână. M-am simțit atât de bine, eram plină de elan, aveam energie pentru sport și mintea clară. Iar pielea mea strălucea. Dar așa cum slăbiciunile noastre sunt, contrar numelui pe care îl poartă, mai puternice uneori decât noi, după perioada de avânt am început să fiu mai neglijentă, am început să consum lactate, mai ales brânză tartinabilă, fiindcă îmi era mai la îndemână cumva, mâncam mai puține crudități și mai mult gătit, iar asta s-a resimțit. Și cu toate că, mai departe, nu consumam carne, mă simțeam uneori balonată, fără energie, făceam mai departe amigdalite la orice răceală, foliculita reapăruse, la fel și durerea de spate.

Abia după ce am scos cu totul lactatele din alimentație toate lucrurile astea au dispărut. Primul lucru pe care l-am sesizat a fost că nu mai răceam des, iar atunci când totuși se întâmpla, senzația din gât se rezuma la un ușor disconfort, fără să am aceleași dureri la înghițire, pe care le experimentasem atât de des aproape toată viața mea. Apoi, durerile de oase s-au rărit foarte mult, acum când se întâmplă să mai mănânc câte o felie de pizza sesisez aproape fără excepție disconfortul balonării, iar în dimineața următoare aproape mereu o ușoară rigiditate în articulațiile mâinilor. Ceea ce a fost o surpriză grozavă a fost că am scăpat de foliculita inestetică, despre care credeam că s-a lipit de mine pe viață.

Consumul regulat de produse lactate este asociat cu acneea, alergiile, bolile autoimune cum sunt artrita reumatoidă și psoriazisul, osteoporoza (stai, ceeee???, vă voi explica imediat), constipația, probleme digestive, migrene, ovar polichistic, un nivel crescut de colesterol, ateroscleroză ( într-o felie de cașcaval sunt ascunse cam 3 pahare de lapre și muuultă sare), tensiunea arterială, infecții respiratorii și astm bronșic și chiar un risc mai mare de a dezvolta cancer.

Haideți să intrăm acum mai în profunzimea subiectului. Să începem cu vârsta de 2-3 ani, când corpul nostru încetează sau își încetinește producția de lactază, enzima responsabilă să digere lactoza, adică zahărul din lapte. Natura nu s-a gândit că după această vârstă corpul nostru va fi nevoit să mai digere lapte, așa că, în mod firesc, nu se mai ocupă de ceea ce nu mai are nevoie. Practic, suntem singurele mamifere care consumă lapte la vârsta adultă și, în plus, laptele unei alte specii. O provocare care vine la pachet cu acest lucru este compoziția lui, care nu este adecvată intestinului nostru. Molecula de cazeină, care reprezintă cam 80-87% din cantitatea de proteină din lapte, este mult mai mare decât cea din laptele de mamă, ceea ce o face greu de digerat; astfel apare senzația de balonare. În plus, faptul că ea are o dimensiune mai mari față de cea cu care este familiarizat corpul nostru, poate activa sistemul nostru imun, care va reacționa împotriva ei. Astfel pot apărea reacțiile alergice și autoimune de care vorbeam mai sus, iar dacă această iritare a sistemului imun are loc in mod repetat și pe o perioadă mai lungă de timp, poate provoca declanșarea unei inflamații cronice, care se poate obiectiviza în dureri cronice articulare, boli reumatice sau inflamații cronice ale pielii.

Cazeina din lapte este o proteină cu digestie lentă, iar asta face ca digestia ei să risipească foarte multă energie vitală. Asta, împreună cu lipsa de fibre din lactate poate cauza probleme de tranzit digestiv și balonare.

Datorită conținutului mare de proteină animală, produsele lactate au un efect puternic acid în corpul nostru. În tendința lui naturală de a echilibra această aciditate, corpul nostru este nevoit să scoată calciu din oase, care acționează bazic. Asta poate duce în timp la demineralizare osoasă, exact opusul a ceea ce auzim în fiecare zi. Într-adevăr, laptele de vacă conține o grămadă de calciu, dar și o cantitate prea mare de fosfor, care blochează absorbția calciului. 

Un studiu al Facultății de Medicină din Yale din anul 1992 a cercetat legătura dintre cantitatea de proteină animală consumată și incidența fracturilor osoase la femeile cu vârsta peste 50 de ani din peste 17 țări. Concluzia a fost că în țările cu consum mare de proteină animală, și incidența fracturilor osoase era cu 70%  mai mare față de țările în care femeile consumau mai puțină proteină animală. Înainte de a descoperi toate acestea, lurând pe secția de geriatrie aproape zece ani de zile, nu întelegeam de ce marea majoritate a pacienților de pe secție se confruntau cu diferite stadii de demineralizare osoasă, în ciuda consumului regulat de produse lactate pe care afirmau că îl au. Un alt studiu extins, publicat în Jurnalul American de Nutriție Clinică, a concluzionat urmatoarele: la un consum de 75g de proteină animală pe zi, corpul va elimina prin urină mai mult calciu decât primește, asta însemnând că el se va afla într-un deficit continuu de calciu.

Din fericire, calciul se găsește din abundență și este și ușor asimilabil din plantele verzi, linte, fasole, semințe de susan, chia sau migdale, sau din legumele și fructele portocalii.

Lactatele sunt totodată și o sursă semnificativă de hormoni sexuali estrogen și progesteron. Este și normal să fie așa, având în vedere importanța lor în procesul de creștere al vițeilor. Cum la fel de normală este pentru viței și cantitatea mare de grăsimi și proteine (am mai spus asta, știu) pe care laptele de vacă o conține, având în vedere masa musculară pe care un vițel trebuie să o atingă în primele 6 luni de viata. Noi oamenii, însă, și mai ales puii noștri, nu avem nevoie de atât de multă proteină  și grăsime, având în vedere că dezvoltarea puilor de oameni în primii doi ani de viață, este concentrată pe dezvoltatea sistemului nostru nervos, care se hrănește primordial din carbohidrați. Cum la fel de bine, tot acest surplus de hormoni pe care îl înghițim cu fiecare pahar de lapte și felie de brânză dereglează homeostazia hormonală atât a adulților, cât și a copiiilor noștri. Sunt studii care arată o legătură directă în incidența cancerelor influențate hormonal ca cel mamar, ovarian, uterin, testicular sau de prostată și consum regulat de produse lactate. Când mai luăm în calcul și faptul că vacile moderne sunt suprastimulate hormonal pentru a produce ( tot) mai mult lapte și sunt aproape continuu gestante, cantitatea de hormoni din laptele din comerț este mult mai mare decât ar fi oricum în mod normal. Apoi, laptele din comerț este și pasteurizat, ceea ce înseamnă încălzirea lui la temperaturi de peste 75 grade Celsius, astfel încât bacteriile și virușii să fie eliminați. Însă în urma acestui proces sunt distruse și toate enzimele pe care lapele le conține în mod natural, ceea ce face ca digerarea lui să fie și mai dificilă. Din păcate, în urma pasteturizarii nu scăpăm și de antibioticele, insecticidele și pesticidele pe care laptele le conține.

Cam asta am avut de zis. Vă rog să nu mă credeți pe cuvânt, ci cercetați singuri, citiți, informați-vă, puneți la îndoială, testați singuri și observați diferențele în felul în care vă simțiți.

sursa foto: unsplash.com