cu mintea aiurea

  Când ne referim la frumusețe, de cele mai multe ori ne oprim la suprafață. Ne sar în ochi pielea, proporțiile și forma corpului, iar dacă le găsim cumva o hibă, fie o acoperim cu machiaj, începem o cură de slăbire ori un abonament la un studio de fitness în cazul în care găsim motivația de a schimba ceva. Dar mult mai interesant ar fi dacă am intra puțin mai profund decât atât, în interiorul corpului nostru. Da, știu, adevărata frumusețe vine din suflet. Dar ea mai pornește de încă undeva, tot dinăuntrul ființei noastre: din sănătatea intestinului nostru. Intestinul nostru are propria lui lume. Este populat cu trilioane de microorganisme, mai precis, se pare că ar fi vreo patruzeci de trilioane, dar cine o fi stat să le numere chiar la bucată. În orice caz, avem trilioane de bacterii, viruși și microbi care ne populează intestinul, iar ele compun ceea ce noi numim microbiom. Un microbiom variat și echilibrat, în care bacteriile bune sunt cele care domină, determină sănătatea intestin

N-am mai stat de mult timp așa, doar noi doi, pierduți printre oameni străini. Am găsit o masă în colțul cafenelei. Eu mi-am luat un cappucino, el o apă și am început să vorbim. Vorbele curgeau lin și libere, fără sfiala pe care o simți mereu între coaste atunci când începi să te deschizi în fața cuiva.  N-am mai avut de mult răgazul să te privesc cu adevărat în ochi, mereu parcă ne întrerup zgomote și oameni. Și parcă ne prea grăbim, totuși. E și ciudat să fim doar noi doi și niciun cunoscut prin preajmă, să fim acolo pentru noi și nimic altceva.  Simțeam cu fiecare vorbă cum pot să dau jos măști de pe mine, cele prin care încercăm cu toții să ne acoperim hibele în fața oamenilor. Sunt grele. Uneori mă dor umerii de ele, dar vezi și tu că oamenilor le e mai u ș or să nu te simtă cu adevărat. Fiecare cu ale lui în cârcă.  Dar cu tine e altfel, nu am nevoie de disimulare. Simt cum măștile se simt de prisos și alunecă toate la o parte. Stau doar eu în fața ta și nu mi-e frică. Nici de ju

  Gânduri vin, gânduri pleacă. Noi nu prea mai știm doar să fim Știm doar să facem, Prea mult, prea-n grabă Nu mai rămâne timp de risipit. Ne acoperim cu lucruri mult prea multe Nu știm să stăm, să respirăm un pic, Ne pierdem chiar de tot în fuga asta Dar pâlpâim în interor tot mai puțin. Așa trec ani, și zile și ființe Oameni trec și oameni vin. Viața ne-o măsurăm doar prin lungime Fără să știm, de fapt, cât am trăit din plin.

     Pubertate precoce, tulburări de ciclu menstrual, endometrioză, multe cupluri tinere care se confruntă cu probleme de fertilitate, tot mai multă depresie, boli autoimune, cancer. Sigur ați observat și voi amploarea acestor condiții de sănătate în societatea noastră, iar mie mi-e greu să mă abțin și să nu vorbesc despre ele, fiindcă le văd zi de zi în practica mea. Cercetările multor oameni deștepți din lumea asta au arătat că una dintre cauzele corelate acestor probleme este un dezechilibru hormonal, mai precis un exces de estrogen. Hormonii  sunt un fel de mesageri chimici care ajută corpul să-și regleze diferitele procese. Avem hormoni de stres, care adaptează funcțiile corpului pentru o reacție adecvată condițiilor de pericol și cresc tensiunea arterială și frecvența cardiacă, alții scad inflamația, unii hormoni controlează metabolismul proteinelor, glucidelor și grăsimilor, alții reglează sistemul nervos, buna funcționare a organelor și funcțiilor sexuale, dezvoltarea normală a