fără timp

By Cristina Smaranda

 


Gânduri vin, gânduri pleacă.
Noi nu prea mai știm doar să fim
Știm doar să facem,
Prea mult, prea-n grabă
Nu mai rămâne timp de risipit.
Ne acoperim cu lucruri mult prea multe
Nu știm să stăm, să respirăm un pic,
Ne pierdem chiar de tot în fuga asta
Dar pâlpâim în interor tot mai puțin.
Așa trec ani, și zile și ființe
Oameni trec și oameni vin.
Viața ne-o măsurăm doar prin lungime
Fără să știm, de fapt, cât am trăit din plin.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

ce se întâmplă cu hormonii noştri

By Cristina Smaranda
Imagine
     Pubertate precoce, tulburări de ciclu menstrual, endometrioză, multe cupluri tinere care se confruntă cu probleme de fertilitate, tot mai multă depresie, boli autoimune, cancer. Sigur ați observat și voi amploarea acestor condiții de sănătate în societatea noastră, iar mie mi-e greu să mă abțin și să nu vorbesc despre ele, fiindcă le văd zi de zi în practica mea. Cercetările multor oameni deștepți din lumea asta au arătat că una dintre cauzele corelate acestor probleme este un dezechilibru hormonal, mai precis un exces de estrogen. Hormonii  sunt un fel de mesageri chimici care ajută corpul să-și regleze diferitele procese. Avem hormoni de stres, care adaptează funcțiile corpului pentru o reacție adecvată condițiilor de pericol și cresc tensiunea arterială și frecvența cardiacă, alții scad inflamația, unii hormoni controlează metabolismul proteinelor, glucidelor și grăsimilor, alții reglează sistemul nervos, buna funcționare a organelor și funcțiilor sexuale, dezvoltarea normală a
Read more »

cu glicemia la dresaj

By Cristina Smaranda
Imagine
  Pentru mulți oameni glicemia (cantitatea de glucoză din sânge) are relevanță doar în cazul în care este asociată unui diagnostic de diabet. Dar nu este așa. De echilibrul ei depindem cu toții, dacă vrem să ne simțim plini de energie, sănătoși și tineri. Când valoarea glucozei în sânge are variații foarte mari, ne simțimi obosiți, extenuați, irascibili și cu pofte continue de a mânca ceva.  Mi-am trăit și eu destulă parte din viața asta jonglând ca o minge de ping-pong între suișurile și coborâșurile abrupte ale glicemiei mele. Dimineața mă trezeam deja obosită. În timpul zilei încercam să mă opun tentațiilor de a ciuguli ceva, aveam deseori senzația de foame, eram irascibilă, mai ales dacă trecea o vreme fără să mănânc și simțeam aproape continuu că funcționez cu bateriile stoarse. Nu îmi era bine deloc. Starea asta mi-a adus și ceva belele de sănătate, iar acesta a fost dușul rece care m-a provocat să privesc în față, indiferent dacă mi-a plăcut sau nu, ce anume din ceea ce făceam m
Read more »

Hipocrate știa deja

By Cristina Smaranda
Imagine
  Nu vi se pare și vouă că lumea asta a devenit greoaie? Mă uit la oameni în jurul meu și mi se pare că parcă nu ne mai pricepem să gândim și să simțim lucrurile într-un mod firesc, cu intuiția  nu prea mai știm ce să facem, așa că o lăsăm pe tușă. E bună fasolea? Dar ciupercile? E bine să le mâncăm? Nu, nu mănânc carne, dar mănânc muuuultă brânză, de fapt nu pot trăi fără brânză. Și oricum, nemâncând carne, trebuie să îmi iau proteina de undeva, nu? Dar cum e cu  fructele? Oare sunt bune? Nu au prea mult zahăr?  Acestea sunt întrebări pe care le primesc la cabinet în momentul în care deschid subiectul nutriției, în încercarea de a rezolva o problemă pornind de la bază și nu sărind imediat cu o rețetă pentru un medicament. Mărturisesc că am rămas surprinsă să observ cât de complicat se vede pentru unii treaba asta cu alimentația corectă. Și îmi vin în minte imediat bunicii mei, oameni simpli, care nu ar fi găsit nicicum noimă unor asemenea întrebări și ar fi știut intuitiv din ce ar tr
Read more »