pericolele extremelor

Printre paginile pe care le urmăresc pe Facebook se află și câteva cu care nu sunt întotdeauna de acord, dar le păstrez acolo tocmai pentru a nu rămâne blocată într-o „bulă” în care să mă intersectez și să consum doar aceleași idei care îmi convin mie. Nu e deloc greu să aluneci în ignoranță sau să-ți hrănești egoul, atunci când te înconjori doar de idei care îți întăresc constant convingerile. În schimb, atunci când te confrunți cu opinii diferite de ale tale, asta poate deveni un exercițiu bun pentru reflecție, deschidere și toleranță față de alte puncte de vedere, dar și pentru a-ți modela propriul ego.

Una dintre paginile pe care le urmăresc din acest motiv este cea a unui bărbat care, până de curând, avea un stil de viață vegan frugivor, adică o alimentație bazată aproape exclusiv pe fructe. Din toate cunoștințele de nutriție pe care le am, consider că acest tip de dietă este greșit și nesănătos, deoarece există un risc mare de carențe nutriționale. De ceva vreme, acest domn a trecut într-o altă extremă, blamând acum alimentația vegană. Într-o postare recentă, folosește exemplul unei parlamentare din Elveția, care adoptă o dietă vegană, dar care suferă și de anorexie, pentru a susține că alimentația vegană ar crește riscul de tulburări de alimentație.

De obicei, nu comentez postările altora, ci citesc, trag concluzia și merg mai departe. Însă aici, concluzia lui mi s-a părut o confuzie gravă și aberantă, iar asocierea dintre veganism și anorexie a fost făcută intenționat pentru a-și valida propria viziune. Cred că, de multe ori, folosim exemple extreme pentru a ne întări propriile convingeri, dar și pentru a invalida alegeri diferite de ale noastre, mai ales atunci când nu avem argumente clare care să ne susțină ideile.

Dacă am schimba puțin retorica, ar fi la fel de greșit să spunem că toți consumatorii de carne sunt supraponderali și suferă de boli de inimă. Așa ceva ar fi la fel de eronat și periculos, incluzându-i în aceeași categorie pe toți cei care se străduiesc să trăiască echilibrat, fără excese, și care sunt într-o stare bună de sănătate.

În primul rând, trebuie clarificat un lucru: o alimentație vegană nu este, prin definiție, o alimentație sănătoasă. Este, pur și simplu, un stil de viață care exclude produsele de origine animală. Unii aleg acest stil de viață din motive etice, încercând să contribuie la reducerea exploatării animalelor. Alții o fac din considerente de sănătate. În fond, fiecare persoană este liberă să aleagă în funcție de propriile motive.

Cartofii prăjiți, băuturile răcoritoare sau cârnăciorii vegani ( asta așa, ca să dau niște exemple) sunt, de asemenea, alegeri vegane, dar nu sunt în niciun caz sănătoase. Pe de altă parte, o alimentație bazată preponderent pe alimente integrale, legume, fructe, nuci și semințe este o alegere sănătoasă, dar și morală vizavi de propriul nostru corp. Ține doar de echilibru. Am întâlnit consumatori de carne cu analize foarte bune și într-o stare excelentă de sănătate, dar și alții cu carențe de fier sau vitamina B12, colesterol mare, oboseală cronică, stenturi coronariene, diabet sau obezitate. În același mod, am întâlnit și persoane care nu consumă produse de origine animală și care aveau analize perfecte, energie și o stare de sănătate foarte bună, dar și altele care aveau tenul tern, colesterol mare (din cauza unui consum excesiv de carbohidrați simpli), carențe nutriționale sau oboseală cronică.

Totul depinde de propria măsură. Din eternul clișeu „câte un pic din toate”, acel „un pic” este foarte flexibil și invers proporțional cu  capacitatea fiecăruia de a se autoregla și de conștiența cu care abordăm informațiile pe care le avem. Acest „un pic” nu este la fel pentru toată lumea.

Anorexia nu este, în niciun caz, rezultatul unei alimentații vegane. Este o afirmație pe care o fac cu toată responsabilitatea și mă bazez pe experiența mea de medic rezident, când am avut în îngrijire paciente cu anorexie, ale căror probleme nu aveau nicio legătură cu dieta vegană. Personal, nu cunosc nicio persoană care se hrănește vegan și care să fie subponderală.

Este o mare greșeală să ne poziționăm la extreme atunci când încercăm să dovedim ceva, pentru că ne facem un rău, în primul rând, nouă. Ne intoxicăm cu idei care ne țin departe de realitate și ne îmbătăm cu o vanitate care ne face victimele propriilor noastre slăbiciuni.

Sursă foto: unsplash.com