cu mintea aiurea

  Mă simt ciuntită pe dinăuntru chiar dacă par întreagă pe dinafară. E un ceva care s-a desprins în ziua în care tu te-ai oprit să fii și pe care, de-atunci, îl caut în oriunde și orice, în oamenii de pe stradă, în locurile în care sunt, în vorbele ce trec prin mine; toate astea le trăiesc parcă doar cu jumătăți de măsură, tot de atunci, din ziua aceea.  Ieri am găsit un caiet cu însemnările tale, le-am citit cu nesaț pe toate, și poeziile tale, chiar și de mai multe ori. Atunci erai din nou real, cu vorbe cu tot și mie mi-e atât de dor de tine. S-au făcut țăndări în mine în ziua aia urâtă. Să știi că mă gândesc foarte rar la ea, nu e ceva la care să mă tot întorc și să scormonesc în carne vie. Așa se simte durerea asta, acută, vie până la oase și chiar mai departe de acolo. Știi și tu prea bine că nu mai pot fi toată, întreagă ca înainte și fără cioburi lipsă când trebuie să car dorul ăsta mare în mine în fiecare zi.   Am căutat cioburile și le-am lipit la loc. Pe unele....

  Îmi place să fac curat, Să aranjez lucruri Să miroase totul a proaspăt. Îmi place mult asta, da, Și nu fac din ea o obsesie Sau doar uneori Când se zbat gânduri în mine Și aerul se face strâmt Și dens De mi se strânge pieptul. Atunci mă apuc să fac curat Printre rafturi, prin sertare Și la mine în minte. Așez lucruri, Dau praful la o parte, Șterg urme Și deschid geamuri Ca să intre viață curată înăuntru, Iar aerul să devină mult și limpede Și potolit. Se astâmpără apoi toate. Și dorul, și teama Și mintea asta nebună. Trebuie doar să deschid geamul, Să așez lucruri Și să șterg praful. (Foto:unsplash.com)

  spune-mi despre tine vorbește-mi despre noi privește doar spre mine nu te uita-napoi. zi-mi vorbele frumoase ce orice-îndrăgostit le minte la începuturi pentru a fi iubit. spune-mi apoi cuvinte să-mi înroșească fața eu îți voi da iubire să-ți completeze viața. Foto:unsplash

  Tu te joci cu vântul Eu privesc mai mult pământul În ochii tăi viața se înalță Pe-ai mei nu văd când îi răsfață. Tu visezi mereu spre stele Eu mă îndepărtez de ele. Ochii tăi sunt plini de vise Ai tăi se uită triști- îmi zise. Tu trăiești în azi Eu mă pierd în mâine Tu nu-i găsești necaz Eu nu-i mai văd vreun haz. Tu iubești viața Eu o înșel cu ieri Tu nu-i măsori distanța; Eu îi găsesc doar zgârieri. (Foto: unsplash.com)

  Dacă aș putea întoarce ziua de ieri, aș transforma-o într-un azi. Lung, fără margini, fără sus și jos - mi-e tare dor de un azi cu tine! Am râde amândoi la glume proaste, eu ți-aș spune că iar exagerezi, tu mi-ai răspunde că e cel mai fain să treci prin viață râzând și că nu poți râde de lucruri serioase. Mi-ai pune una din piesele tale romanțate, eu poate aș strâmba din nas pe ascuns, dar aș spune că e frumoasă fiindcă îți știu încântarea. Ai recita sigur  și  niște versuri, ale tale sau ale altora, astea îmi plac toate  și  nu voi strâmba din nas, promit! Mi-ai vorbi despre viață, iar eu m-aș minuna din nou în gând de blândețea și stăpânirea ta, și de albastrul blând al ochilor tăi. Eu ți-aș spune ce-am mai citit și am trăit și cât mă mai enervează uneori oamenii, tu ai asculta și ai înțelege, iar apoi m-ai tempera cu înțelepciunea ta și ai spune din nou o glumă.  Eu aș zâmbi și m-aș îmblânzi la loc. Apoi, din nu știu ce nimicuri, ne-am aprinde pentru o...

  Azi mă gândesc la tine. La fel am făcut și ieri și în ziua de dinainte, Probabil la fel voi face și mâine Și în ziua ce îi va urma. Sunt aproape sigură că așa va fi. Fiindcă așa a fost și ieri și în ziua din urmă Și celelalte multe zile de dinaintea lor. Azi mă gândesc la tine din nou Fac asta de ceva vreme, De când noi doi nu mai suntem, De când doar rătăcesc printre multe de ieri și amintiri cu tine. Și doar un singur mâine; Mereu cu aceeași promisiune în gând, Că în acel mâine, tu vei fi pentru ultima dată în mintea mea. (Foto: unsplash.com)

  În umbra nopții mă gândesc la tine. Cât de frumos era când ne iubeam! Îmi amintesc cum îmi cântai cuvinte, Și de jurămintele pe care le făceai. Te-ai ascuns cândva în umbra minții mele. Povestea noastră firu-și destrăma Eu m-am desprins încet din a ta mână Și de jurămintele care dureau. Te-ai rătăcit, pierdut în vorbe mult prea goale, Iubirea noastră nu te regăsea. Ai alungat-o pe cărări frivole, În care fericirea n-o găsea. În umbra lunii mă gândesc din nou la tine La tinerețea ta, la inocența mea Și chiar de nu a fost cândva să fie Cât de frumos era când ne iubeam! (Foto: Unsplash)