cu mintea aiurea

Postări

cum îmi pun mai întâi mie masca de oxigen

By Cristina Smaranda mai 08, 2024

Am impresia că înainte să apară copiii funcționam foarte mult pe pilot automat. Luam lucrurile de bune și nu reflectam prea mult asupra lor, semnificația lor se oprea cumva la suprafață, fără să-mi stăruie curiozitatea și spre profunzimea lor. O fi fost și impulsivitatea tinereții de vină, când parcă alergi prin viață și crezi că o ai la nesfârșit, e drept că și munceam foarte mult, dar viața ne împinge să creștem și bine face, ne duce pe căi care ne deschid ochii, ne aduce în situații care ne fac să reflectăm și ne mai temperează, ca să nu rămânem împotmoliți în mâlul ignoranței. Prima trezire s-a întâmplat atunci când am simțit energia vieții în pântecele mele. La început, ea nu avea formă ca să o pot atinge, știam că e acolo, dar a trebuit să-mi ciulesc simțurile ca să o pot simți, să mă așez tot mai mult în cuib, să-mi ascult corpul și să-mi domolesc fuga. Am știut o dată cu acest copil, că viața mea nu mai poate decurge la întâmplare, că de bunăstarea mea depinde viața lui. Iar cu

de ce să alegem produse biologice

By Cristina Smaranda mai 06, 2024

Ceea ce mâncăm chiar ne poate schimba viața. Dar nu doar felul de alimente pe care le alegem e important, ci și calitatea lor. Este important să mâncăm hrană curată, cât mai în acord cu natura, care să rezoneze și cu energia corpului nostru. O hrană încărcată de substanțe toxice, străine metabolismului nostru, nu are cum să ne păstreze în armonie, sănătoși și tineri. Consumul ei în mod regulat ne tulbură metabolismul și îi dereglează homeostazia. Mâncarea organică sau biologică este cea crescută și cultivată în mod natural, nemodificată genetic și fără îngrășăminte chimice azotate, pesticide, fertilizatori artificiali, sau antibiotice, așa cum găsim în mâncarea convențională. Dar mai există un alt aspect foarte important al mâncării biologice, e vorba de cantitatea de nutrienți pe care ea o conține. Fructele și legumele răspund la agresorii din mediu ( gândaci, viermi, insecte, paraziți) prin producția de substanțe active, acei antoixidanți despre care tot auzim vorbindu-se că ne p

dor de tata

By Cristina Smaranda mai 03, 2024

Mi-e dor de tata când plouă sau când mă trezesc râzând singură în soare, când aș alerga înspre el cu câte-un greu în suflet, sau doar să povestim aievea. Am putea și doar să stăm tăcuți amândoi Și nu mi-ar fi cu supărare, tata, dacă tăcerea noastră mi-ar alina durerea de tine. Măcar și pentru o clipă, și tot n-ar fi puțin. Mi-e dor de tata când nu mai știu nici cum, nici unde sau atunci când mi se face frică; și copiii mari au frici, în întunericul tristeții. Mi-e dor de tata la fiecare sărbătoare, sau la sfârșit de săptămână. Mi-e dor de tata dintr-o mie de motive sau fără să am nevoie de vreunul. Mi-e dor de tata seară de seară, în fiecare zi.

fără văl pe ochi, prezenți

By Cristina Smaranda mai 02, 2024

Cerem multe de la copiii noștri. Ei trebuie să știe, să poată, să fie în stare, să priceapă, să înțeleagă, să coopereze. Suntem destul de cu gura pe ei, zăbava lor ni se pare prea lentă și delăsătoare, mai ales dacă o comparăm cu goana și nerăbdarea noastră permanentă, așa că îi ghiontim din spate, le dăm imbolduri, impregnându-i și pe ei cu nerăbdarea noastră. Când aud acest trebuie din gura noastră, îmi dau seama cât de mecanic funcționăm, cât de automat scoatem vorbe din gură, fără a le cumpăni un pic. Avem puțină răbdare și toleranță când vine vorba de a le lăsa spațiu, suntem și noi, la rândul nostru, îmbrânciți din toate părțile, așa că cel mai simplu e să îi potrivim în cutiuțe și clișee. Și uite așa, le zdrobim fărâmă cu fărâmă autenticitatea. Lipsa asta de răbdare o observ la mine îndeosebi seara, după ce ne punem în pat și le citesc povestea. Mi-ar plăcea să adoarmă liniștiți și împăcați, fără prea multă tracasare. Dar ei nu, uneori mai vor vorbă, se zvârcolesc, nu-și găses

prevenția este ceva ce facem în fiecare zi

By Cristina Smaranda aprilie 30, 2024

Oamenilor le plac scurtăturile, ceva ce funcționează rapid și fără prea multe constrângeri. Dar prevenția este o cale cu bătaie lungă. Nu se face printr-o pastilă minune, nici printr-un ceai purificator sau printr-o dietă de cinci zile. Prevenția este ceva ce facem în fiecare zi. Tocmai aici apare problema. Nu ne plac schimbările, cel puțin nu cele pe durată lungă, ne simțim constrânși când trebuie să ne schimbăm obiceiurile sau să renunțăm la ele. Prima reacție care ne apare e cea de împotrivire. E și bine să fie așa, atât timp cât această reacție apare dintr-un scepticism cu care ar trebui să privim orice informație nouă. Dar dacă ne oprim aici și, în loc de deschidere și curiozitate frânăm orice posibilitate nouă doar fiindcă suntem robii propriilor noastre slăbiciuni și limitări, ne risipim orice șansă de a crește și de a evolua. Nu avem răbdare. Simțim că viața ne fuge printre degete, iar noi nu găsim răgazul s-o mai și trăim. Orbecăim prin ea lipsiți de conștiența a ceea ce însea

soluții de făcut mișcare pentru cei cu viață complicată

By Cristina Smaranda aprilie 27, 2024

În toată viața mea de 41 de ani, am fost la sală vreo două ore legate. Mda, nu știu de ce, dar munca la aparate nu s-a legat de mine. Cu doi copii încă mici și mai mereu prin preajmă, ar fi oricum ceva dificil de gestionat. Ar fi un drum dus, un drum la întoarcere, iar cum eu încerc să adun timp de pe unde se poate, scutesc astfel vreo treizeci-patruzeci de minute bune. Dar îmi place mișcarea, sunt în mișcare de când am venit pe lume, așa că încerc să o strecor în orice gol se ivește în program, fie doar și pentru zece minute. Când copiii se joacă bine unul cu celălalt sau când, prin miracol, reușesc să adoarmă fără prea multă negociere și tam-tam, scot rapid salteaua de yoga și, măcar pentru zece minute, mă simt cea mai tare din parcare. E foarte faină senzația de după. Dacă sunteți ca și mine și nu prea aveți nici voi timp de împrăștiat, sau dacă încă nu sunteți stăpânii propriului vostru timp, ci mișună și pe lângă voi miniaturi de oameni drăgălași dar tirani în ceea ce privește su

Faceți căutări pe acest blog