prevenția este ceva ce facem în fiecare zi

Oamenilor le plac scurtăturile, ceva ce funcționează rapid și fără prea multe constrângeri. Dar prevenția este o cale cu bătaie lungă. Nu se face printr-o pastilă minune, nici printr-un ceai purificator sau printr-o dietă de cinci zile. Prevenția este ceva ce facem în fiecare zi.

Tocmai aici apare problema. Nu ne plac schimbările, cel puțin nu cele pe durată lungă, ne simțim constrânși când trebuie să ne schimbăm obiceiurile sau să renunțăm la ele. Prima reacție care ne apare e cea de împotrivire. E și bine să fie așa, atât timp cât această reacție apare dintr-un scepticism cu care ar trebui să privim orice informație nouă. Dar dacă ne oprim aici și, în loc de deschidere și curiozitate frânăm orice posibilitate nouă doar fiindcă suntem robii propriilor noastre slăbiciuni și limitări, ne risipim orice șansă de a crește și de a evolua.

Nu avem răbdare. Simțim că viața ne fuge printre degete, iar noi nu găsim răgazul s-o mai și trăim. Orbecăim prin ea lipsiți de conștiența a ceea ce înseamnă să fim. Credem că dacă îndesăm de toate în desaga ei, ea va fi mai plină și mai vie, când de fapt e fix invers. Cu cât o trăim mai conștient, cu atât reușim să-i prindem sensul și să îi înțelegem rostul pentru a o putea trăi în plenitudinea ei.

În marea majoritate a timpului trăim prin automatisme. Mâncăm fără a da importanță valorii nutritive a alimentelor pe care le consumăm, vorbim fără a fi atenți la energia cuvintelor pe care le rostim, ne lăsăm furați în gânduri despre viitor și trecut, ignorând prezentul și ne lăsăm sufletul să se înbibe inconștient în emoții joase, care ne fac reactivi și ne seacă de energie. În loc să ne onorăm corpul, mintea și sufletul, le tratăm cu neglijență, cu toate că știm cu toții că nu mai primim altele la schimb.

Prevenția nu este doar despre mâncare, cu toate că la asta se gândește majoritatea oamenilor atunci când începe să aibă grijă de sănătate. E adevărat, mâncarea e ceea ce putem schimba cel mai ușor și mai repede. Chiar acum putem decide ce fel de alimente lăsăm să intre în corpul nostru. Dar prevenția este și despre mișcare, despre odihnă și calitatea ei, despre emoțiile, gândurile și sentimentele noastre. Toate  sunt importante, iar sănătatea noastră depinde de congruența lor. Avem impresia că, dacă hrana o putem obiectiva, ea este cea care conteaza, iar emoțiile și sentimentele noastre, pentru că nu se văd, pot fi neglijate. Dar ele se simt, iar emoțiile schimbă chimia corpului nostru la fel ca și hrana.

Propria mea experiență mi-a arătat că una o cere pe cealaltă, si cu cât devii mai conștient de una dintre ele, cu atât vei simți nevoia de a o aprofunda și pe cealaltă. Ajungi să îți simți corpul, iar el singur îți spune ce anume îi face sau nu bine, ce fel de mâncare lasă în urma ei o senzație de bine, de ușurare și de vitalitate, ce fel de emoții te înalță, ce fel de gânduri te fac să crești. Nimic din toate astea nu se întâmplă peste noapte, iar impresia că drumul va fi o cărare bătătorită, fără hopuri și împotmoliri, este o utopie. Dar exact aceste greutăți ne aduc noi conștientizări și ne dau imboldul să continuăm.

Prima mea revelație s-a produs cu vreo zece ani în urmă. În doi ani trecusem prin două probleme destul de serioase de sănătate. Atunci mi-am pus întrebarea dacă îmi doresc ca în felul acesta să continue și restul vieții mele. Trăiam sub foarte mult stres, eram de doi ani într-o țară străină, vorbeam o limbă grea, eram departe de familie, plină până la refuz de muncă, cu gărzi de noapte, weekenduri petrecute prin spital, vedeam doar boală și oameni bolnavi, mâncam haotic, pe apucate, doar ca să am ceva în stomac și dormeam puțin. În momentul în care mi-a picat în mână o carte de nutriție, am avut revelația că ceea ce pot schimba imediat este mâncarea. Am observat în scurt timp că mă scald într-un alt fel de energie. Asta mi-a dat imboldul și am început să fac sport. Nu mă mai simțeam sleită, ci vie. Astea au fost senzațiile pe care le-am conștientizat pentru prima dată în mod real și autentic, bietul meu corp pe care îl tratasem cu ignoranță prea multă vreme. Am început să testez, să fiu atentă la ceea ce îi face bine corpului meu; încă fac asta, îmi ascult corpul. Am eliminat carnea, lactatele și alcoolul, cu toate că alcool beam doar împinsă de conveniențe sociale. Oricum nu-mi plăcuse nicicând alcoolul, dar când am înțeles și efectul toxic pe care el îl are asupra celulelor, renunțarea s-a produs de la sine. În fond, voiam să trăiesc conform normelor mele și pentru corpul meu. În urmă cu vreo trei ani am renunțat și la zahărul rafinat, iar asta a avut din nou un impact uriaș în ceea ce privește nivelul de energie pe care l-am simțit.

Și totuși, cu toate că făcusem aceste schimbări pe plan nutrițional, eram încă foarte reactivă emoțional, reacționam impulsiv, de multe ori din frica de a nu pierde lucrurile de sub control. Trăiam mai departe sub foarte mult stres, așa e meseria asta, iar tendința era să dau vina pe cei din jur și pe stresul pe care-l mâncam pe pâine, pentru reacțiile mele. Dar să așteptăm ca ceilalți să se schimbe este o fantezie. Noi suntem cei care trebuie să ne ajustăm abordarea față de lucrurile din jur. În cazul meu, marea trezire au fost copiii. Și de atunci lucrez constant la asta, mă străduiesc să trăiesc în asumare și deplin conștientă de reacțiile și atitudinile mele.

Să nu credeți că e un drum lin. Deloc. Nu am fost mereu consecventă, am avut perioade de regresie, de somn puțin, am și azi uneori reacții impulsive. Diferența e însă, că devin imediat conștientă de ele și nu întind acuzator degetul spre ceilalți, ci răscolesc în mine, fiindcă știu că doar acolo găsesc rezolvarea.

Vedeți, nimic nu se întâmplă peste noapte, e o călătorie de o viață. Drumul vostru nu trebuie să fie același ca și al meu, poate fi mai scurt, mai ușor, sau mai anevoios și întortocheat, nici nu trebuie să renunțați la aceleași lucruri ca și mine, dacă păstrați cumpătul în toate. Dar nu asta e ceea ce contează. Ideea este să ne vedem ca un întreg, să avem grijă de tot ceea ce însemnăm noi ca ființe umane: corp, minte, suflet, emoții. Pentru asta e nevoie să ne alegem conștient hrana, gândurile,  vorbele și oamenii din jur. Așa se face prevenția și e o drumeție ce ține o viață întreagă.

sursă foto: http:// unsplash.com