The best gift is you

“Sunt drumuri ce ne cauta demult, si-ajung la noi cand noi suntem plecati in cautarea lor pe alte drumuri.” spunea tare frumos Octavian Paler.

Pe mine m-au gasit drumuri cand eu nici macar nu pornisem in cautarea lor.  Asa l-am cunoscut pe el, intr-un tren, intr-un moment in care nu aveam loc de romante in viata mea. Dupa o calatorie impreuna, am pasit pe peron, crezand ca nu-l voi mai vedea niciodata. Un niciodata care s-a terminat dupa vreo 3 saptamani , in ziua in care ne-am revazut, tot intamplator, intr-o biblioteca.  De-atunci calatorim impreuna; ne-am facut bagajele si-am luat bilet dus. Intre timp i-am imprumutat si  numele.

Am modelat, fiecare din ce-a avut mai bun, miracol care sa ne tina aproape si impreuna pentru totdeauna. Si cand a simtit ca suntem cei mai fragili, le-a apucat cu manutele lui pe ale noastre si ne-a dat o noua provocare. In trei e totul mai misto.

Dar pana sa ajung aici, uneori a fost nevoie sa doara, sa-mi fie teama sa privesc in fata, sa-mi reprosez.

Toate lucrurile pentru care am plans cand am esuat sau mi s-au parut nedrepte, m-au adus mai aproape spre mine, cea de azi. M-au facut sa ma plac mai mult, sa-mi dau voie sa gresesc si sa pot sa-mi iert asta. Ca nereusita nu e neaparat ceva rau, ci dovada curajului de a incerca. Ca uneori lucrurile se intampla fara sa fie vina cuiva.

Am invatat multe despre mine sau despre cei de langa mine. Unii mi-au ramas aproape, pe altii i-am lasat in urma.

''De ce''-ul asta m-a facut sa-mi pun intrebari si sa caut raspunsuri, uneori chiar sa-mi depasesc ceea ce credeam ca mi-e  limita. Doar asa am putut sa mai fac un pas in fata. Si intotdeauna, ceea ce a urmat a fost ceea ce aveam nevoie, exact la momentul oportun. 

De-atunci, chiar daca uneori ma  mai intreb ''de ce mie?'',mi-aduc aminte ca exista un motiv. Si stiu ca ceea ce va urma e exact ceea ce trebuie.