Magie cu miros de turta dulce



Îi aud tălpile mici călcând moi podeaua. Mânuțele i se opresc pe geamul mare al ușii care separặ dormitoarele de camera de zi. Apoi mă strigă. Un "mama" încă visat, spus cu genele încă îmbrățișate unele în altele. E jocul nostru devenit ritual matinal, în care încercăm să ne luăm o porție cât mai mare din celălalt, sa ne fie destul și belșug, sa ne cruțe de dor pentru mai târziu. În tot ritualul ăsta, după ce multă vreme am încercat să mă iau la trântă cu timpul, să-l dovedesc și să-l ocărăsc pentru cât e de egoist, încerc acum să mi-l fac prieten, să-i arăt că avem nevoie de el, chiar atât de scurt și grăbit cât este. 

Pun semnul în carte, cafeaua este încă aburindă, și-l cuprind în braṭe. Capul lui se așează leneș pe umărul meu, bratele lui îmi cuprind gâtul, ochișorii, încă închiși, refuză să-și părăsească somnul. Îl așez pe picioarele mele, fără a-l lăsa din îmbrățișare, ca să-l pot adora mai bine. Perfecțiunea exista și e chiar în bratele mele.

A fost mereu sub ochii mei, dar oare când a crescut atât de mult. Îi spun mereu, în glumă, să nu se grăbească să crească, să mai am  timp să-mi încapă în braṭe. Ṣi parcă ca o ironie, soarta asta vrea să-mi râdă în fată și să-mi frângă visul, oricum  iluzoriu. Ca un pisic leneș, se întinde molcom în braṭele mele, piciorușele mai cǎ-i ating podeaua, iar visul meu se sparge ca o bulǎ de săpun. Iar mǎ cuprinde nostalgia  și mi se umezesc ochii, iar timpul ǎsta perfid râde nesimțit de mine.

Nu-i nimic. Inspir adânc, cu lăcomie, miros de minune pe care o țin în brate, încât să-mi satur plămâni, inimă, minte și tot ce-o mai fi în mine. Ca să-mi fie pe săturate. Ba, să-mi rămână și surplus, să am pentru pansat dor la nevoie.

El își bagă năsucul în pielea mea, se răsfață în atâta iubire și drag ce simte în bratele mele. Și îi dau, nu mă zgârcesc deloc, să-i fie pe săturate. Să aibe sufletul îndestulat și inima liniștită ṣtiind că e adorat și prețios. 

Câtă desăvârșire poate aduce un copil! Iar dacă e sănătos, îți transformă viata în magie. Pentru lucrurile astea mă bucur și sunt recunoscătoare de Sărbători. Și în fiecare zi. Și de casa plinǎ cu jucării, zumzăialǎ și miros de turtǎ dulce proaspăt scoasă din cuptor.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri

Hipocrate știa deja