portul

 

Barca înaintează alene spre golful liniștit. Își plimbă mândră catargele prin aerul albastru. Vântul ușor ar fi dorit parcă s-o zorească şi să-i avânte puțin mersul, dar ea își continuă nederanjată înaintarea spre port, prin valurile ușoare şi reci.

Pescarul vânjos, cu pielea ruginită de soare, înnoadă ambarcațiunea la mal. Are mișcări sigure şi o vioiciune în gesturi, pe care n-ai ghici-o în chipul inert, ba chiar ușor ursuz şi ostenit. Pielea i se adună în riduri adânci în jurul ochilor, chiar dacă restul trupului pare încă destul de tânăr. Mâinile puternice strâng bine nodul, care pironește barca de mal. Suntem câteva chipuri curioase care privim de pe margine acest tablou, vrăjiți de simplitatea gesturilor dar şi de dinamismul actorului. Pescarul nu se lasă distrat, apucă lăzile cu creveți şi le aşază una peste alta pe malul din beton, înfierbântat de soarele aprig.

În port, zi de zi se întâmplă acelaşi lucru. La reflux, valurile negre şi reci mână bărcile spre orizontul bălai, călăuzind-le mai apoi înapoi spre mal, o dată cu fluxul. Valurile ușoare îmi inundă gândurile cu zgomotul lor plăcut şi lin, îndepărtând orice gând care nu-şi are locul în liniștea asta nouă şi ademenitoare.

De așa ceva am avut nevoie. Să ne limpezim mintea cu altfel de gânduri, altele decât cele cu care o agasăm zi de zi. Am urcat bagajele în mașină şi-am pornit toți patru spre soare, apă şi program de voie. A fost prima noastră vacanță în patru şi ne-a ieșit destul de bine. No regrets.

Ne-am plimbat prin nisipul fin şi ne-am înmuiat în apa caldă, am lăsat soarele bălai să ne coloreze pielea şi ne-am chinuit jumătate de oră să înălțăm un zmeu în vântul neîmblânzit. În fiecare zi străbăteam portul şi urmăream bărcile, încât le-am învățat pe de rost. Ba chiar am cumpărat creveți proaspeți de la pescarul de pe barca galbenă.

Am găsit multă armonie şi liniște în valurile acelea plăpânde și negre. Şi oricât ar fi vrut briza să le tulbure, nu i-a ieșit nicicum. Ne-a făcut bine să ne rupem de cele cunoscute şi să ne răcorim cu totul în aerul curat şi zvăpăiat uneori.

În ultima seară ne-am plimbat pe digul care însoțește de-a lungul ei plaja. În față se pregătea apusul, cu soarele adunându-şi galbenul din cerul albastru. Oamenii se plimbau alene, bucurându-se de liniștea care acapara tot mai mult locul. Maine mergem acasă. A fost frumos aici, dar parcă ni s-a făcut dor...