despre unul din scriitorii mei preferați

Nu mai știu cum am ajuns la cartea aceea, dacă mi-a fost recomandată sau, pur şi simplu, am avut eu inspirația de a o cumpăra, cert e că a ajuns la mine exact atunci când aveam nevoie. Există cărți pe care ai norocul să le citești în acel moment în care reușesc să umple sau să netezească acolo unde nici măcar tu nu intuiai că e nevoie. Ajung astfel să se lipească de tine pe viață. Şi uite așa, Fredrik Backman a devenit unul dintre scriitorii mei preferați.

Așa a început totul. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău a fost primul lui roman pe care l-am citit. E o carte care se citește ușor, e înduioșătoare şi blândă, dar şi plină de umor. A făcut, întâi de toate, să-mi fie dor. De bunici, de părinți, de prieteni, de copilărie, de povesti, de relații adevărate. Apoi am râs, m-am simțit din nou copil plin de candoare, m-am posomorât apoi că parcă ne lăsăm prea puțin timp pentru ceea ce contează cu adevărat. Am scris şi atunci despre ea, e unul dintre primele articole de pe blog şi îl găsiți aici. 

După ce i-am gustat prima carte, mi-a plăcut atât de mult încât i-am vânat toate romanele, le-am recomandat mai departe, le-am făcut cadou. Cred că e imposibil să nu-ti placă. Scriitura lui curge lin, nu se împiedică în metafore grele, cuvintele sunt simple, dar se aranjează una după alta în emoții şi adevăruri despre noi toți. Cărțile lui sunt despre oameni şi puterea relațiilor dintre ei, despre durere, frustrare şi acceptare, despre prietenie, curaj şi iubire. Despre noi toți.

Un bărbat pe nume Ove este romanul lui de debut. Amuzantă, duioasă, nostalgică - așa e cartea asta. Fiecare dintre noi cunoaștem sau avem în viața noastră un Ove, poate suntem chiar noi unul, sau măcar frânturi din el. Prin Ove învățăm să judecăm mai puțin, să căutam adevărurile din spatele cuvintelor, să înțelegem mai mult. 

Întâmplările şi acțiunea din Scandalul, şi mai apoi din continuarea acestuia, Noi contra voastră, conturează vulnerabilitățile societății noastre. Discriminarea etnică şi de gen, precum şi agresiunea sexuală, sunt teme atât de aspre, care produc încă multă suferință în jur şi despre care, din păcate, de multe ori ne ferim să vorbim. Asta nu le face însă inexistente, din contră, înăbușe şi mai mult suferința şi sentimentul de umilință şi neacceptare al celora care se confruntă cu asta. Backman  nu dă verdicte, nu judecă, dar reușește elegant să închege acțiunea şi să definească personajele, încât tu, ca cititor, descoperi ușor prin propriii ochi, cât de strâmb şi îmbîxiți de prejudecăți funcționăm noi ca societate. 

Oameni anxioși mi-a plăcut parcă cel mai puțin, asta dacă ar fi să fac un top. În schimb, Britt-Marie a fost aici, carte pe care am primit-o cadou, mulțumesc Diana!, e savuroasă, sensibilă şi, din nou, despre slăbiciunile noastre, despre poveștile  din viața noastră care explică tot ceea ce suntem astăzi. Fiecare avem o poveste a noastră, fiecare suntem un pic de Britt-Marie.

N-am vrut să vă povestesc acțiunea niciunuia dintre romane, cred că doar le-aş fi ciuntit din farmec şi ar fi fost păcat, e mai frumos când le descoperi cu propriile simțuri. Eu doar am vrut să vă fac poftă de cărți faine, fiindcă ar fi păcat să le ratați.