poem de toamnă

Luna s-a cocoțat rotundă și albă tocmai în vârful cerului. 

Ţin cana fierbinte în mâini, 

iar aburi dulci de măr și scorțișoară își fac drum prin aerul rece. 

Miroase a toamnă.

Nu-mi aduc aminte să îmi placă.

Nu-mi place rece,

Nu-mi place gri.

Mă întristează ploaia.


Acum miroase a măr și scorțișoară.

Deasupra, noaptea își întinde negrul peste casele obosite.

Va fi mâine. Un pic mai rece ca azi

O zi mai aproape de iarnă.

O noapte mai departe de tine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

niște lucruri nu prea bune pe care le am de spus despre produsele lactate

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri