poem de toamnă

Luna s-a cocoțat rotundă și albă tocmai în vârful cerului. 

Ţin cana fierbinte în mâini, 

iar aburi dulci de măr și scorțișoară își fac drum prin aerul rece. 

Miroase a toamnă.

Nu-mi aduc aminte să îmi placă.

Nu-mi place rece,

Nu-mi place gri.

Mă întristează ploaia.


Acum miroase a măr și scorțișoară.

Deasupra, noaptea își întinde negrul peste casele obosite.

Va fi mâine. Un pic mai rece ca azi

O zi mai aproape de iarnă.

O noapte mai departe de tine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri

Hipocrate știa deja