poem de toamnă
Luna s-a cocoțat rotundă și albă tocmai în vârful cerului.
Ţin cana fierbinte în mâini,
iar aburi dulci de măr și scorțișoară își fac drum prin aerul rece.
Miroase a toamnă.
Nu-mi aduc aminte să îmi placă.
Nu-mi place rece,
Nu-mi place gri.
Mă întristează ploaia.
Acum miroase a măr și scorțișoară.
Deasupra, noaptea își întinde negrul peste casele obosite.
Va fi mâine. Un pic mai rece ca azi
O zi mai aproape de iarnă.
O noapte mai departe de tine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu