Cum au ajuns Adam și Eva să populeze pământul. Niște recomandări.

Când Adam a cunoscut-o pe Eva, nu cred că și-a pus prea multe întrebări, a crezut că va fi simplu. A văzut-o frumoasă și deșteaptă, așa că și-a imaginat o viață lină și apetisantă alături de ea. La fel și Eva. I-a picat cu tronc Adam, puternic și mereu cu glumele la el, mai ales că devenise de-a dreptul stânjenitor să-l tot lase în expectativă.  Într-un final, s-a îndrăgostit și ea. Iar de-aici încolo credeau amândoi într-o viață frumoasă, plină de aventură, în pace și armonie, până la adânci bătrâneți. 

Asta, până le-a venit ideea năstrușnică de a se muta împreună. Ei bine, de-acolo a început beleaua. El își lăsa șosetele murdare jos, lângă pat, capacul de la toaletă uita parcă dinadins să-l coboare la loc, iar telecomanda televizorului i se lipea de degete cum intra în casă. 

Ea în schimb, de-abia aștepta sunetul cheii lui răsucindu-se în broasca ușii de la intrare ca să-i sară în întâmpinare și să-i împărtășească plină de elan tot ceea ce mai e nou sub soarele ei. Doar că el sărea imediat cu soluția, iar asta o scotea din fire. El zicea despre ea că e cicălitoare, ei i se părea că el e insensibil. Cam pe-aici au început migrenele și crampele ei abdominale,  iar romanțele lor nocturne s-au rărit simțitor. Ea citea mai mult, el privea la televizor până târziu în noapte.

Până într-o zi, când Eva deschide din întâmplare un articol, în care găsește recomandate niște cărți de decodare ale psihologiei sinistre din creierul lui Adam. Citește una, apoi încă una  și,  încet,  încet, începe să se facă lumină. Acum înțelege lucruri, își dă seama că Adam nu vrea cu tot dinadinsul să o enerveze, ci doar așa funcționează creierul lui. Începe să se enerveze mai puțin fiindcă acum cunoaște mecanismul din spatele acțiunii. Îi împrumută cărțile lui Adam. Adam nu e încântat de idee, dar nu-l încântă nici cicăleala ei, așa că se pune pe citit. Adam se luminează și el, începe să fie mai atent la ceea ce spune și face. Evei îi place asta, îi trec și migrenele și durerile abdominale. Adam e fericit. Și uite așa,  ajung să trăiască în armonie și fericire.

Ce vreau să spun este că, viața în doi e de multe ori o provocare. Să pui doi oameni -care au crescut în medii diferite o bună bucată din viața lor - împreună între patru pereți și să aștepți să decurgă totul în deplină armonie, fără certuri și reproșuri, e o naivitate.  Or exista și asemenea situații,  nu zic nu, dar eu n-am cunoscut încă un cuplu de felul ăsta.  Noi, ăștia profanii,  trăim și asemenea situații, sunt normale, uneori chiar sănătoase, iar de multe ori, o ceartă rezolvă mai multe decât o acceptare taciturnă a unei neîmpliniri. Dar,  tot la fel,  multe vorbe și mulți nervi se pot evita când ai un manual de utilizare al celui din fața ta. Pentru că da, uneori e de vină doar genetica, bat-o vina.

• De ce bărbații se uită la meci și femeile se uită în oglindă și El e cu minciuna, ea vorbește-ntruna ale cuplului Allan și Barbara Pease. Sunt foarte amuzante amândouă, te ajută să înțelegi cum se învârte rotița din spatele acțiunii. 

• Cele cinci limbaje ale iubirii de Gary Chapman. Cartea asta a fost vândută în peste 10 milioane de exemplare și tradusă în aproape 50 de limbi. Pe scurt e așa: există cinci limbaje primare ale iubirii: declarațiile, timpul în doi, darurile, serviciile, contactul fizic. Iar cheia unei relații fericite este identificarea limbajului tău și al partenerului, astfel încât să învățăm să-l iubim pe celălalt pe limbajul lui. 

• Inteligență erotică și Regândirea infidelității de Esther Perel. Am mai scris cândva despre ele aici. Prima dintre ele este despre infidelitate și multiplele ei fațete,  a doua se referă la intimitatea cuplului și dilemele care o însoțesc.

• Curajul de a fi vulnerabil de Brenè Brown . Nu e  direct o carte despre psihologia relației de cuplu. E o carte despre acceptarea de sine, vulnerabilitate, despre confortul de a ne deschide în față celorlalți așa cum suntem cu adevărat. Iar asta consolidează un cuplu.

• Ce se întâmplă în iubire și Eseuri de îndrăgostit  de Alain de Botton. Tare mult mi-au plăcut amândouă! Alai de Botton are un mare talent analitic, disecă printr-o poveste de iubire, iluziile inimii îndrăgostite, ciopârțite de pragmatismul realității. 

Astea sunt recomandările mele. Daca aveți voi si altele, de-abia aștept să le aflu.