ceva ce nu știi încă despre mine

Că sunt aiurită, o știi deja prea bine.

La fel și că îmi place să-mi pierd mintea aiurea, printre vise.

Mai știi și că mă fac uneori mică, aproape minusculă

Și rătăcesc apoi molcom sub dedesubtul, uneori încurcat, al crustei mele.

Dar nu pentru mult, știi bine că mă ia dorul

Iar atunci când mi-e dor, mă năpădesc ușor lacrimile.

O, da, plâng repede, o știi prea bine,

Mai ales când mă prinde dorul de copiii noștri.

Doamne, ce copii am fost în stare să plămădim împreună,

Încât am mai putea face încă zece de acum înainte și tot m-aș topi după ei.

Ai ghicit până  la urmă și asta, că îmi place de mor să-mi cuprinzi capul între palme

Și că mă înmoi toată, atunci când privirea ta albastră îmi intră pe sub piele.

Vezi, ai aflat între timp totul.

Crezi că a mai rămas ceva ce nu știi încă despre mine?