let's keep it simple sau magia lucrurilor simple

M-am trezit greu azi. Aud alarma, dar  pleoapele îmi cad grele, vor să o las în pace și să-mi văd mai departe de somn. Dau vina pe ultimele trei nopți de somn puțin, în care pur și simplu am ignorat timpul până lung în noapte, dar ce fain e să stăm sub plapuma caldă și să ne vorbim vrute și nevrute.

De obicei mă trezesc foarte devreme, la ora cinci sunt în picioare, m-au antrenat copiii pentru asta, apoi am descoperit că-mi place liniștea dimineții,  când ceilalți dorm, iar eu am un timp secret pentru mine. Și câte lucruri se pot face atât de fain în liniștea dimineții,  sub aburii unei cafele calde.

Doar că ultimele zile au fost mai altfel, scoase din algoritmul pe care încerc să-l păstrez de obicei, nu mi-au reușit multe din lucrurile pe care mi le-am propus și asta mă frustrează. A fost mult la serviciu, așa e când lucrezi cu oameni - îmi spun mereu, ajungi să nu-i mai suporți o vreme și să-ți dorești să te muți sihastru în munți,  dar apoi tot îți vine drag de ei și te întorci de unde ai plecat. Vremea a fost și ea de neînțeles, sucită și stranie, iar asta îmi frânează și mie avântul,  simțeam că trag de mine să țin pasul, doar că mersul era tot mai greu, în amonte, iar eu aș fi scris ceva, dar nu se legau nici două vorbe, nici timp de citit nu am găsit,  mai e și cursul la care îmi propun de două luni să învăț și tot la pagina treizeci am rămas. Și când toate îți merg pe dos și moralul o ia la vale.

M-am deprins ca, atunci când mă simt copleșită, să îmi iau o pauză. Cinci minute, nici n-am nevoie de mai mult, și un loc cu liniște. Închid ochii, las respirația să curgă, iar asta îmi limpezește mintea, se liniștește totul în jur și în mine. Totul devine simplu.

Mi-am dat seama că mă lăsasem absorbită de aiureli, acaparată în frustrarea nereușitelor mele, încât și uitasem ce îmi ocupase, de fapt, timpul. Lucruri atât de simple și uzuale, pe care le fac mereu, încât uit cât sunt de extraordinare, că fără ele nimic nu ar mai fi la fel și nu și-ar mai găsi rostul.

Vorbe și râs în noapte, sub plapuma moale,  ochii blânzi ai copilului cald, ce caută acum povești să înțeleagă lumea, curcubeul albastru din ochii fetiței fără de teamă,  care încă crede că orice e posibil, mâna mea într-a ta, o seară de film împreună pe canapeaua gri, neîntreruptul maaamaaaa, pașii moi pe parchetul cald, discuțiile noastre, certurile lor, jucăriile împrăștiate pe covor, privirea ta când îmi spui că sunt frumoasă.