nu e ca și cum n-ar fi fost vreodată

 

Se vedeau doar faruri de mașini.
Norii erau mult prea jos,
Iar gândurile mele
ca niște franjuri fluturați în vânt.
Era vară și ploua cu picuri gri
pe mine.
Gri și reci, chiar dacă în aer se simțea încă fierbintele asfaltului.
Prea grăbit, prea fără de răbdare ai fost.
Doar când vorbeai o făceai așezat, calm și cald,
așa cum mi-ar plăcea și mie să fiu cândva în stare.
De-am fi știut, de-ai fi știut
Că e mult mai puțin decât am fi crezut vreodată,
Că se calculează gândurile și ideile și simțirile
Și nu anii care ar trebui să fie;
Că unii au nevoie de un timp mai mare,
Alții le trăiesc pe toate aproape deodată.
Și astfel se scurtează timpul,
Și devine aproape nimic.
Iar dacă nu ar rămâne amintirile și dorul în loc
Și bucata atât de limpede din tine în mine,
Ai putea aproape zice
Că a trecut ca și cum n-ar fi fost vreodată.