startul meu pentru o zi perfecta

Credeam ca e cafeaua aburinda cu parfumul ei care se risipeste delicat pin bucatarie si pe care il inspir lacoma sa-i simta parfumul pana si ultima celula a corpului meu. Dar nu era asta, sau mai bine zis, nu doar asta. Azi mi-am dat seama ce-mi declanseaza butonul de energie, ca intr-o jucarie pe care o aveam cand eram copil si careia, dupa ce ii roteai cheia, o lua la goana prin casa. Revelatia s-a produs cand, dupa trei zile in care masina a fost la reparatii, am bagat cheia din nou in contact si am dat drumul la muzica. Tare, incat sa-mi rascoleasca urechile si sa-mi vibreze emotiile, sa-mi cante versuri misto  despre cum e sa iubesti, sa simti, sa traiesti, sa le mixeze pe toate intr-o simfonie de vibratii si poezie.

Asa incepe o zi buna pentru mine. Cu volumul dat la maxim si o muzica buna. Si poate si o cafea alaturi.

Povestea mea cu sofatul are cale lunga si nici macar in cele mai optimiste ganduri nu as fi crezut ca  va deveni candva, placere. Pana in urma cu vreo 2 ani, eu si sofatul eram in contradictie. Mi-era teama si aveam convingerea ca orice incercare de urcat la volan se va finaliza in mod sigur cu un accident. 

Mi-am luat carnetul de sofer pe la vreo douazeci de ani, pentru ca dadea bine in portofoliu, fara a avea nici necesitatea si nici pasiunea de a conduce. Dar nici curajul. Carnetul s-a ratacit cuminte printre celelalte acte mai arogante, vreo 10 ani de zile. M-am eschivat la fiecare ocazie  si am targiversat cat s-a putut luatul volanului in mana. M-am lasat purtata, am chinuit oameni si am stricat planuri, mi-am amanat activitati, din lipsa curajului meu. Pana cand am fost absolut nevoita, iar singura alternativa de a ajunge la serviciu era mersul cu autobuzul apoi schimbat vreo doua trenuri si urcat din nou in autobuz, o aventura de vreo ora si ceva. 

Eram insarcinata, deja cu burtica la vedere, cand mi-am luat curajul in pumni si am trimis frica la colt. Nu a vrut sa ma lase in pace, dar am insistat. Intai sub supraveghere si indrumare, ore prin poligon de schimbat viteze si exercitii de a nu ma pierde cu firea, plecare din rampa si iar schimbat viteze. Cand m-am vazut singura la volan, pe banda gresita, m-am panicat. Apoi a trebuit sa decid singura, sa astept sa mi se dea voie sa intru pe banda corecta. Reusisem. Fara accident, fara claxoane, fara sa se darame cerul. N-am auzit nici macar un tunet.

Copilul meu, inca nenascut, m-a facut mai curajoasa. M-am vazut prin ochii lui si, cu toata panica in brate si responsabilitatea in spate, m-am urcat pe locul soferului si am bagat cheia in contact. Atunci am vrut sa fiu curajoasa pentru el, ca doar asa, invingandu-mi fricile mele, voi putea sa-i dau forta sa lupte mai tarziu cu ale lui. Cu el in pantecul meu m-am mai eliberat de o frica si am devenit mai libera si mai mandra de mine.  M-am simtit mai independenta, mai mobila si mi-am dat seama cate piedici mi-am pus singura doar fiindca depindeam de altii ca sa ajung unde aveam nevoie. A fost inca unul din acele momente in care mi-am demonstrat mie ca pot.

Chiar si azi, cand uneori, primul impuls ar fi poate sa o las balta, revin si mai cumpanesc inca o data. Ma vad din nou prin ochii lui si vad in fata felul de parinte care as vrea sa fiu. E un fel de educare inversa. Invat prin el despre mine, imi dau branci sa-mi pasesc in fata, sa-mi inving frici si sa construiesc mai departe in mine.  Vreau ca el sa fie vocal fara teama in a-si spune parerea si asta ma impiedica si pe mine sa tac. Sa stie sa se opreasca atunci cand e nevoie de el si asta ma determina si pe mine sa privesc mai atenta in jurul meu. Sa fie bun si empatic si asta ma face si pe mine mai rabdatoare si mai prezenta. 

Frica ne imbolnaveste vise si ne tine in spate. Ma lupt cu ale mele in fiecare zi, le caut antidot ca sa ma pot elibera din fraul lor. Iar cand reusesc sa mai rup inca unul sunt cu un vis mai libera  si mai aproape de mine. 

Pun cheia in contact si dau muzica la maxim. Imi aud vocea mai ragusita dar am urechile pline de frumos si sufletul mai plin - iar pe mine, un pas mai aproape de mine.

.