Despre hotarare si puterea de a visa

De-a lungul timpului am întâlnit multe exemple valide de oameni, de la care am avut multe de învățat. Unii mi-au fost colegi, alții prieteni, alții doar pasageri de-o zi prin viata mea. Fiecare și-a lăsat însă, prin povestea lui, amprentele în conștiința minții mele. Acolo  dau fuga sa caut atunci când am nevoie de inspirație.  

Mǎ impresionează mai departe poveștile oamenilor perseverenți și curajoși, care au îndrăznit să se lepede de lamentări, punându-se de-a curmezișul în fața destinului.  Ṣi-au arătat și ne-au învățat cǎ se poate. 

Când mă proptesc în câte-o angoasǎ, iar instinctul primar de apărare îmi trimite impulsuri de lașitate, îmi vine câte un exemplu din acesta în minte. Atunci mi se face rușine de gândurile mele și de voința mea laşă. Îmi dau brânci care îmi reorganizează instantaneu voința și mă pun la treabă.

Dacă nu ați văzut încă filmul Queen of Katwe, vi-l recomand cu drag. E inspirat de o poveste reală și este o lecție despre determinare și curaj. Este povestea Phionei Mutesi, cea care, pornind din Katwe, un sătuc din Uganda, a reușit să devină, la doar 15 ani, campioană națională la șah a Ugandei. Phiona a fost conștientă că aceasta este singura ei șansă de a-și depăși condiția. Cel care i-a intuit talentul, Robert Katende, misionar și profesor de șah, este cel care  o încurajează în tot acest drum. Filmul, apărut în 2016 și  produs de Walt Disney Pictures, îi are în distribuție pe Lupita Nyong'o și David Oleyowo, care fac niște roluri excepționale

În viața realǎ, Phiona își trăiește mai departe povestea. A învățat să scrie și sǎ citească, vorbește fluent engleza și participă mai departe la turnee importante de șah. Următorul ei vis este să devină medic. 

Povestea mi-a scăldat ochii în lacrimi și mi-a pus un nod în gat. Asemenea destine sunt tare aspre pentru suflet și răscolesc multe revolte în mine. Este atât de nedrept ca în vremurile astea, în care aruncăm surplusul de mâncare la gunoi, sǎ existe încă oameni care merg flǎmânzi la culcare.
Cate-o poveste din asta ma trezeste ca un duş cu apǎ rece. Atunci, toate lucrurile bune pe care le trăiesc și care mi se întâmplă nu mi se mai par inerente ci o mare binecuvântare.

Ceea ce am învățat eu din filmul asta este cǎ aproape nimic nu e imposibil. Trebuie doar sa vrei suficient de mult și sǎ fii dispus sa tragi pe brânci pentru asta. Cu răbdare și perseverentă, fără a te lăsa copleșit de resemnare. Am înțeles și că, atunci când ai alături oamenii potriviți, victoria e mai aproape și mai ușor de câștigat. Cǎ este pertinent sǎ fie greu uneori dar e vital să te recompui și să vrei mai departe. Un eșec nu trebuie sa fie sfârșitul ci doar un popas. 

    

Dimensiunea viselor trebuie să depășească 

întotdeauna 

capacitatea actuală de a le atinge

Acestea sunt cuvintele cu care începe trailerul filmului și  aparțin lui Ellen Johnson Sirleaf, președinte al Liberiei intre 2006 și 2018 și câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace în 2011. Cuvintele astea sunt revelatoare.

Un raport UNICEF arată că, 300.000 de copii din România nu merg la scoală, în timp ce jumătate dintre minori trăiesc în sărăcie lucie și la limita subzistentei. Rata părăsirii timpurii a scolii este de 19%, rata tinerilor și adolescentilor aflati în afara sistemului de educatie este de 18%. Cine este vinovat  pentru cifrele astea intr-o tarǎ în care sistemul de invatamant se vrea a fi gratuit?

Unii nu gasesc în familie susținerea necesară. In alte case, în care și painea este o raritate, să gasesti bani pentru caiete și  imbrăcăminte este aproape imposibil. Iar orice vis pare prea departe atunci când il visezi cu stomacul gol și oasele inghetate. Atunci este mult mai tentant să alegi varianta mai scurtă.  

Educatia iti deschide ochii, iti descoperǎ lumi noi și-ți adaugă vise. De aceea este esentiala școala, iar învǎțǎtorul sau profesorul, cel care poate deschide drumuri și iniția povesti; si de multe ori, singurul care poate privi cu ochii potriviți ceea ce altii nu au timp sau pricepere să vadă.  

Fiecare dintre noi putem juca rolul antrenorului în viața cuiva, la fel cum, fiecare dintre noi avem nevoie de antrenori și cǎlǎuze în viața noastrǎ. Suntetm cu toții dependenți de încurajǎri, cǎutǎm validare și congruență în ochii celor din jurul nostru. 

O replică din film spune aşa: In șah, cel mare poate deveni cel mic.  In viațǎ, cel mic poate deveni mare - este completarea mea. Depinde doar de poveştile la care vrem sǎ visăm și de curajul pe care suntem hotǎrâți să ni-l asumăm.