Autoconservare





Șterge-ți din minte copile, că lumea asta ar putea fi cândva ideală.
Uite-o cum rănește, cum dă cu pietre și-apoi se-ascunde lașă.
Las-o.
Și-a construit clișee proaste, fără de minte
prin pânza lor ii privește gri pe ceilalți
și dă note cu mintea ei strâmbă.

Dă-i pace și vezi-ți de viață.
Privește-te prin ochii mei 
și iubește-te cu aceleași măsuri 
prin care se nemărginește iubirea mea pentru tine.

Nu-i lăsa să terfelească valoarea.
Bunul simt e prețios, nu e deloc lașitate
iar din puterea celor sensibili se naște artă,
nu slăbiciune.

Prin ochiul ei rău, sapă după imperfecțiuni
În timp ce e atâta abundență de frumusețe.
Păcat.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

niște lucruri nu prea bune pe care le am de spus despre produsele lactate

cu glicemia la dresaj

ce se întâmplă cu hormonii noştri