Autoconservare
Șterge-ți din minte copile, că lumea asta ar putea fi cândva ideală.
Uite-o cum rănește, cum dă cu pietre și-apoi se-ascunde lașă.
Las-o.
Și-a construit clișee proaste, fără de minte
prin pânza lor ii privește gri pe ceilalți
și dă note cu mintea ei strâmbă.
Dă-i pace și vezi-ți de viață.
Privește-te prin ochii mei
și iubește-te cu aceleași măsuri
prin care se nemărginește iubirea mea pentru tine.
Nu-i lăsa să terfelească valoarea.
Bunul simt e prețios, nu e deloc lașitate
iar din puterea celor sensibili se naște artă,
nu slăbiciune.
Prin ochiul ei rău, sapă după imperfecțiuni
În timp ce e atâta abundență de frumusețe.
Păcat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu