Ganduri naive
E atât de întuneric în noapte
și liniște
....parcă totuși prea frig.
Mi-e dor, mi-e tare dor de tine.
Îmi imaginez cum e să-ți fie cald.
Închid ochii și te simt aproape
ca atunci, cândva....
Mi-e atât de familiar sentimentul acela - nu l-am uitat;
S-a întipărit în mintea mea, apoi sub piele
și nu îmi lasă pace.
Trăiesc iluzia regăsirii noastre
și zeci de scenarii se scriu grăbite în fața ochilor mei.
Visez cu ochii deschiși.
Amintirea mă doare, sufletul îmi urlă răvășit.
Sunt amintirile mele, și-ale tale
cu noi, amândoi.
E nefiresc totuși să găsesc atâtea amintiri.
Credeam că te-am uitat
că nu mai ai putere să rănești acolo, unde credeam c-am vindecat.
Sunt totuși o naivă, am uitat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu