Ghid scurt pentru o stare de (mai) bine
10 minute. Măcar atât ar trebui să rupem în fiecare zi pentru noi, să ne desprindem din iureșul în care ne învârtim. Să ne luăm timp să ne ascultăm respirația, să ne limpezim gândurile, să ne ușurăm mintea.
De multe ori am simțit cum mă ia valul, mă bagă sub el și mă trage tot mai adânc, tot mai departe de suprafață. Degeaba întindeam mâna, fiindcă nu era nimeni care s-o prindă. Pentru că nimeni nu poate știi când e prea adânc pentru tine, când valul ăla îți taie respirația și ajungi să înghiți apă, nu aer. Noi suntem singurii care simțim când multul devine prea mult.
Timpul e ceva prețios. Și totuși, nu ne zgârcim când dăm din el șefilor, clienților, altora. Chiar dacă din bucata aia nu mai rămâne mai deloc pentru joacă, râs, liniște. Iar exact asta este ceea ce ne face, de fapt, fericiți și ne scapă de stres. Stresul mi-a adus multe belele, sănătatea mea a fost cea mai precară atunci când am trecut prin perioade lungi de stres.
Așa am ajuns să învăț că trebuie să-mi pun frâne, că e mai sănătos să plec atunci când nu-mi mai face bine, să spun și NU altora și mai mult DA mie.
Am descoperit niște exerciții simple, care reușesc să mă deconecteze de la priza de stres. Nu-i mare lucru, ci doar 10 minute pe zi, seara, dimineața, nu contează.
Sunt, în primul rând, recunoscătoare pentru ceea ce am
Dintre toate, exercițiul asta are efect instantaneu. În momentul în care conștientizez ce mare lucru e că sunt sănătoasă, că familia mea e bine, că am o minune de copil care e sănătos și un om fain lângă mine, o locuință unde îmi place să fiu și oameni dragi în jur, n-am cum să nu zâmbesc. Când toate lucrurile astea apar conștient în mintea mea, n-am cum să fiu tristă. Și nu e putin lucru ceea ce am înșirat mai sus.
Îmi place de mine așa cum sunt
Știți sigur exercițiul ăla în care vă uitați în oglindă și vă spuneți de N ori că vă place ceea ce vedeți. Ei bine, e același lucru doar că ne privim sinele. Pentru că modul în care ne privim pe noi înșine ne aduce mai multă mulțumire decât obiectele și bunurile pe care le posedăm.
Am fost o persoană autocritică care își căuta ghimpele în ochi chiar și atunci când el nu exista. Mereu credeam ca era loc de mai bine, iar asta mi-a pus piedică de multe ori în a mă bucura de ceea ce realizam. Am învățat, între timp, să mă privesc cu ochi blânzi și binevoitori. Îmi place așa cum am ajuns să fiu, am ajuns să înțeleg că responsabilitatea mea se termină o dată cu acțiunea mea, pentru tot ceea ce alege celălalt să facă cu ceea ce a primit de la mine, devine el responsabil. Că fiecare privește o situație prin telescopul propriilor experiențe și nu e datoria mea să salvez lumea. Că perfecțiunea e o amăgire și nu am nevoie să mă las amețită de ea. Că pot deveni mai bună dar într-un mod blând, fără biciuiri, doar cu drag. Cu mult drag, ca și cum mi-aș fi cel mai bun prieten.
Mă bucur de prezent și nu încerc să controlez totul în jurul meu
Ei da, asta e greu de tot și îmi dă încă destule bătăi de cap. Știu că nu pot controla ceea ce se întâmplă în jurul meu, dar tare mi-ar plăcea să știu că vom fi toți bine, sănătoși și împreună mult timp de-acum încolo. Dar, cum nu pot controla viitorul, nu-mi rămâne decât să-mi trăiesc prezentul. Dar să-l trăiesc de-adevarat, să simt real tot ceea ce se întâmplă în el. Să nu-mi mai las mintea obosită de alte cinci gânduri în timp ce încerc să fac ceva, să renunț la ceea ce nu-i important, pentru a mă bucura mai mult de ceea ce contează. De joc, zâmbete, de vreme faină. Lucrurile se schimba oricum în jurul nostru, ne place sau nu. Oricum nu ne întreabă nimeni. Învăț acum (din greu 😕) să nu mai încerc să stăpânesc ceva ce oricum nu pot controla. E greu de tot, dar pana la urma tot ii dau de cap.
***
Rupeți-vă măcar 10 minute pe zi doar pentru voi. Ascultați-vă respirația, limpeziți-vă gândurile, ușurați-vă mintea. Fiți recunoscători pentru ceea ce aveți bun în viața voastră, iubiți-vă pentru ceea ce sunteți, râdeți în prezent. E o investiție bună pentru viitor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu