O pacoste

 

Știi, parcă nu mi-a fost nicicând atât de limpede ca acum

Că dragostea poate fi atât de capricioasă.

Acum ți-e prietenă și râde cu tine

ca apoi să te-arunce în cele mai cumplite deznădejdi.

O pacoste, ce mai.

M-am gândit să-i dau pace, cu toate nazurile ei tinerești

că-și revine.

Nu vezi că nici n-o mai bag în seamă?

De ce n-o fi ea cuminte și înțeleaptă,

să dea mai  mult, nu să tot ceară.

Să ierte, nu să prăfuiască

Să râdă și să nu rănească.