O pacoste
Știi, parcă nu mi-a fost nicicând atât de limpede ca acum
Că dragostea poate fi atât de capricioasă.
Acum ți-e prietenă și râde cu tine
ca apoi să te-arunce în cele mai cumplite deznădejdi.
O pacoste, ce mai.
M-am gândit să-i dau pace, cu toate nazurile ei tinerești
că-și revine.
Nu vezi că nici n-o mai bag în seamă?
De ce n-o fi ea cuminte și înțeleaptă,
să dea mai mult, nu să tot ceară.
Să ierte, nu să prăfuiască
Să râdă și să nu rănească.
Comentarii
Trimiteți un comentariu